Termenul de „androgin” provine din cuvintele greceşti „andros”, însemnând „bărbat” şi „gyne” care înseamnă „femeie” şi face referire la o fiinţă unică, perfectă, formată din două părţi – una feminină şi alta masculină. Mitul androginului i-a inspirat dintotdeauna pe artişti.
„O versiune cunoscută a acestui mit este relatată de Platon, în Banchetul, în încercarea de a explica astfel modul în care a apărut iubirea. La început trăiau pe pământ fiinţe androgine, de formă sferică, compuse din două femei, doi bărbaţi, sau o femeie şi un bărbat, lipiţi spate în spate. Puterea lor era nemărginită. Zeii, temându-se de această putere, au hotărât să îi despartă. Jumătăţile astfel separate au început să moară de tristeţe şi dor. Văzând că rămân fără supuşi, zeii au căutat o modalitate de a le da noilor oameni un motiv pentru a trăi. Astfel a fost creat Eros, pentru a semăna iubirea în lume. De atunci, cele două jumătăţi se caută una pe alta toată viaţa, iar dacă se regăsesc, formează fiinţa perfectă de odinioară” (Istoria artei). Cele două ființe opuse, prin unirea lor reprezintă echilibrul dintre bine și rău dintre urât și frumos, dintre bogat și sărac. Mitul androginului are la bază cele două forţe primordiale (masculinul şi femininul) reunite.
Ȋn fashion, stilul androgin este definit de combinaţia dintre atributele feminine şi cele masculine. Limitele masculin/feminin sunt din ce în ce mai fragile, mai interesante şi mai ofertante pentru designerii de modă care promovează acest stil. El intrigă şi atrage, şi după cum am observat în jurul nostru, în ultimii 5 ani, ideea de personaj unisex s-a accentuat şi în vestimentație.
Unul dintre cei mai tineri designeri ai pieței internaționale, J.W.Anderson, vorbește prin colecțiile sale, de legătura dintre cei doi poli opuși ai existenței umane. În colecția dedicată bărbaților a abordat tema legăturii dintre mamă și fiu.
„Totul a pornit de la ideea că mamele dorm împreună cu fiii lor” după cum a spus chiar Jonathan.
Colecția este atât de feminizată, încât personajele par a fi inspirate de ideea femeilor casnice.
Pornind de la un croi simplu, minimalist, având ca punct de reper costumul clasic bărbătesc, reușește să feminizeze formele prin folosirea nuanțelor vibrante de roz, roșu, galben; a imprimeului floral și a „ursulețului animat”, și chiar a materialelor fine (organza şi jaquard). Însă pe lângă ținutele realizate de Jonathan Anderson, styling-ul personajului creat de acesta, dă un plus de valoare ideii de dragoste pentru ființa maternă.
[easyrotator]erc_87_1364185424[/easyrotator]
O altă manieră de abordare a temei androginului o regăsim în colecțiile designerului belgian Haider Ackermann. El pornește tot de la clasicul costum bărbătesc, însă de data aceasta folosit pentru colecția dedicată femeilor.
„Iubești ideea că ea va fura hainele iubitului ei” spune Ackermann.
Folosește negrul și griuri colorate, imprimeuri florale și geometrice, forme clasice și tradiționale; materiale fine, transparente, vaporoase, dar și dure, aproape înțepenite pe tipar; toate straturile acestea ale materialelor accentuează gradul său de cunoaștere a diferitelor culturi, în special cultura japoneză, dar în același timp reprezintă o soluție a ideii de unire a masculinului cu femininul.
[easyrotator]erc_86_1364185574[/easyrotator]
Sursa: Istoria artei
Surse foto: Istoria artei, Vogue.com, Vogue.it
