Dragă I.J.
Întâi de toate îţi mulţumesc pentru că citeşti revista „Bulevard” şi mă simt onorat pentru încrederea pe care mi-ai acordat-o, trimiţându-mi povestea vieţii tale. Ştiu că asemenea gesturi sunt rare, iar atunci când cineva dovedeşte eleganţă şi nobleţe lăuntrică în deschiderea sa faţă de altcineva, şansa de a-i răspunde la întrebări devine mai mult decât un privilegiu aparte. Vreau să ştii că am parcurs cu multă atenţie tot ceea ce ai scris şi chiar dacă tu consideri că nu este o istorie personală care merită citită de cât mai multă lume, pe mine unul m-au emoţionat rândurile tale. Mai mult decât atât, îţi mulţumesc pentru lecţia de viaţă frumoasă pe care mi-ai oferit-o! Acum conştientizez mai bine cât de multe am şi cât de bine este să fie lângă tine oameni frumoşi care îţi înseninează clipele cu rolul lor unic în existenţa ta: prieten/prietenă, iubit/iubită, tată, mamă…
Din câte am înţeles, urmând firul relatărilor tale, n-ai prea avut parte de aşa ceva, nici măcar la vârsta de doi ani, atunci când alţii/altele descopereau lumea în frumuseţea ei, având alături fiinţe dragi mereu dornice să le ofere strângeri în braţe şi căldură sufletească. Tu, atunci, ai fost un suflet care a trebuit să lupte cu o existenţă grea, fără a înţelege de ce este necesar să suferi atât de mult şi cu ce eşti de vină pentru că ai venit pe această lume în condiţiile în care alţii, până la urmă, te-au invitat în viaţa lor. Mai mult decât atât, din neglijenţa unora, te-ai ales şi cu o boală foarte grea care pe mulţi i-ar fi dărâmat deja, dar tu, în schimb, îţi creşti copilul în mod exemplar, aşa cum puţine mame cu situaţie prosperă din această ţară ar putea să o facă. Şi, cu toate acestea, nici măcar în iubire n-a fost să fie ceea ce ar fi trebuit să fie… În condiţiile în care te admir sincer, mă gândesc cum să scriu mai bine totul, de aşa manieră încât răspunsurile mele să ajungă, cu adevărat, acolo unde trebuie. Întradevăr, viaţa este de multe ori nedreaptă, însă oricât de greu ar fi, noi niciodată nu putem fi de vină pentru nepăsarea şi inima de piatră a altora. Dacă venim pe lume cu zâmbetul pe buze şi învăţăm să iubim viaţa cu minunăţiile ei, de aşa manieră încât şi alţii aleg să ne urmeze în această aventură unică, atunci, cu siguranţă, suntem cu adevărat preţioşi în acest univers, iar în sufletul celor care ne păstrează alături valorăm mai mult decât toate nestematele de pe lume. Şi asta pentru că, vezi tu, oricât de bogat ai fi, depresia şi singurătatea dureroasă, care fac ravagii în acest secol, nu le vindecă nici confortul şi nici banul, ci tocmai acele suflete frumoase în care poţi să te refugiezi tocmai pentru că acolo găseşti linişte, înţelegere, bunătate, căldură interioară şi multă, multă… iubire.
La tine se pot găsi toate acestea, întrucât, deşi ţi-a fost greu de cele mai multe ori, nu ai uitat să zâmbeşti, să speri, să faci, să dăruieşti şi, mai presus de toate, să iubeşti. Deşi ai suferit mult, ai iubit mult. Poate şi de aceea, la tine cel puţin, Casa Sufletelor va fi întotdeauna plină. Iată de ce oameni ca tine sunt rari, iar venirea lor pe lume este, cu adevărat, o binecuvântare! Cât privesc toate celelalte, aş dori să îţi răspund din ipostaza celui care, acum, iubeşte mult pe cineva. Atunci când decidem să facem aşa ceva, ne asumăm, în realitate, o mare responsabilitate: aceea de a-i fi loial şi de a face tot posibilul pentru ca inima acelei persoane să rămână mereu deschisă. Deseori se întâmpla aşa, alteori nu. Dar orice ar fi, nu trebuie să renunţi niciodată, întrucât a iubi sincer este, cu adevărat, un privilegiu în această viaţă, iar norocul îi ajută doar pe cei curajoşi! Şi mai trebuie să ştii şi aceea că, în realitate, curajul nu înseamnă lipsa fricii, ci tocmai tupeul nesimţit de a merge împotriva ei! Aşa cum bine ştii, de-a lungul trecerii noastre prin această lume, de multe ori învăţăm şi (re)învăţăm atâtea şi atâtea lucruri. Iubirea se numără printre ele. Din păcate sau din fericire nu există vreun curs care să ne facă profesionişti la acest capitol. Avem doar şansa şi persoana potrivită. Vei şti că este ea atunci şi acolo. Dacă îţi va fi greu şi va trebui să faci apel la tupeul nesimţit de care îţi spuneam mai sus, poţi să te gândeşti că începi din nou să fii pe drumul cel bun. Ceea ce este cu adevărat frumos şi destinat să dăinuie în timp, presupune multă muncă, multă răbdare şi, mai presus de toate, multă „nebunie” constructivă. Mâine va fi ziua ta. Îţi doresc, din inimă, alături de colegii şi prietenii mei de la Bulevard, să ai parte de succes în fiecare din aceste aspecte! Să ai grijă de tine, să auzim numai de bine şi nu uita să ne citeşti în fiecare zi. Vom şti astfel că, la tine, Casa Sufletelor e plină şi cu noi, prin urmare fii sigură de aceea că: You will never ride alone!
Cu drag,
Aty
Sursă foto: bing.com/image
