Anca Dumitrescu şi Georgiana Ene, ambele cu experienţă în jurnalism, comunicare şi organizare de evenimente, au pus bazele unui proiect inedit în ţara noastră, platforma vreausafiustewardesa.ro şi o serie de cursuri şi conferinţe adresate celor care îşi doresc să devină însoţitori de zbor. În cei aproape trei ani de la lansare, fetele n-au rămas în aer, din contră proiectul lor s-a dezvoltat vizibil, şi-au mărit echipa, oferă cursuri în mai multe oraşe din ţară şi îşi doresc să se extindă, să devină principalul furnizor de pregătire și recrutare însoțitori de bord în Europa. Am stat de vorbă cu Anca Dumitrescu, co-fondatoare a platforme, pentru a afla mai multe atât despre lumea antreprenoriatului, cât şi a pregătirii însoţitorilor de zbor.
Ce experienţe şi gânduri v-au dus pe calea antreprenoriatului?
În noiembrie 2012 am renunțat la jobul pe care îl aveam atunci, după aproape 5 ani de lucrat în presă, 5 ani în care am fost pe rând redactor, redactor șef și, în ultimul an, director editorial și de comunicare al unei mari publicații online din România. Au fost 5 ani în care am învățat enorm și în care m-am dezvoltat profesional pe măsură și, cred că în acea perioadă, am clădit o fundație solidă a ceea ce a urmat să contruiesc în cariera mea. Primii pași în antreprenoriat i-am făcut odată cu Papion PR&Events, o agenție de comunicare și organizare evenimente, prin intermediul căreia am început să comunic povești despre proiecte inedite și oameni care fac lucruri speciale, mai ales în domeniul cultural-artistic. Mă ocupam de o Galerie de artă în București (Galeria Occidentului), unde organizam Serate Muzicale cu operă și muzică clasică sau expoziții de pictură și fotorgrafie, oferind astfel șansa unor tineri artiști să se facă remarcați de public și să își dezvolte portofoliul de clienți.
Dacă ar fi să ma încred în destin, aș putea spune că soarta mi-a pus-o în cale pe Georgiana, jumătatea mea profesională în acest moment, la final de 2012, la scurt timp după ce m-am hotărât să încep un proiect pe cont propriu. A fost, probabil, o aliniere a planetelor, căci ne-am cunoscut la timpul și momentul oportun, iar astăzi nu văd niciun proiect realizabil fără să știu că Georgiana e alături de mine. La fel ca și mine, Georgiana tatona perspectiva antreprenoriatului și începuse un proiect drăguț, numit Bazar Literar, sun forma unei serii de evenimente de tip dezbatere despre cărți și scriitori în vogă.
Ne-am văzut, ne-am plăcut, am decis că e loc de făcut proiecte împreună și chiar am dezvoltat o idee simpatică tot în zona literară, În spatele coperților se numea, un proiect prin care ne doream să aducem mai aproape de cititori autori români contemporani despre care nu se știu foarte multe lucruri sau care apar destul de rar în fața publicului.
Ceea ce nu știam, însă, despre Georgiana a fost faptul că, a existat un moment în viața ei când și-a dorit să devină stewardesă, undeva prin 2010. Cum nu existau pe atunci foarte multe informații pe internet despre cum poți ajunge să obții un astfel de job, a făcut ceea ce toată lumea făcea la acea vreme, adică a urmat cursurile unei Școli de Aviație. La început, când s-a înscris, lucrurile păreau simple, a plătit o taxă de 1600 euro, s-a dus la cursuri, urma ca la final să obțină o licență de zbor și să se angajeze. Georgiana își dorea să lucreze la Tarom, să rămână în țară și să profeseze. Ceea ce nu știa la acel moment era faptul că școala de aviație avea să o coste în total aproape 5000 de euro, iar diploma obținută nu îi va folosi prea mult căci compania Tarom nu făcea angajări la acea vreme. Așa că a pus diploma în sertar și a șters din viața ei (pentru moment) episodul “vreau să fiu stewardesă”.
Doar că, într-o zi la o cafea, încercând să găsim idei pentru proiecte noi, Georgiana mi-a povestit despre experiența ei cu Școala de Aviație și ne-am gândit că ar fi utile o serie de evenimente de informare a celor care iși doresc o astfel de carieră, despre pașii de urmat și costurile aferente unei astfel de decizii. Doar că de la niște evenimente, după ne-am gândit să realizăm și o platformă de informare online și, uite așa, apărea www.vreausafiustewardesa.ro.
Cât a durat munca de cercetare pentru ghidul lansat de voi pe vreausafiustewardesa.ro?
Prima dată am vorbit despre asta în iunie 2013, iar site-ul a fost lansat pe 27 septembrie 2013, deci aproape 4 luni de muncă intensă, în care ne-am ocupat de crearea site-ului, conținut, parteneriate cu diverse companii aeriene, căutarea de colaboratori de specialitate etc.
Aveţi ceva modele din străinătate referitoare la acest aspect?
Având în vedere că pentru noi era un subiect total nou, la acea vreme, în 2013, habar nu aveam dacă mai exista ceva asemănător în piață. Ulterior, când am început să ne documentăm despre asta, am observat că în străinătate mai existau câteva websiteuri cu informații despre cum poți ajunge însoțitor de bord, însă nimeni nu îmbina componenta de online cu partea de traininguri offline. Așa că, aș putea spune că am creat un model de la 0, care astăzi poate fi aplicat cu succes oriunde în lume.
Care au fost paşii de la primul articol, până la pregătirile pentru recrutări şi conferinţele respectiv cursurile pentru cei care-şi doresc să devină însoţitori de bord?
Am avut noroc cu faptul că atât eu, cât și Georgiana, suntem la bază jurnaliști. Așa că am știut cât de important este să livrăm articole obiective, documentate, informații care să fie de real folos pentru cei care ne citesc. Astfel că, am început să ne documentam, să luăm legătura cu marile companii aeriene și cu foști însoțitori de bord de carieră care să împărtășească din experiența lor. În primele 2 luni am scris multe articole și am încercat să găsim răspunsuri la întrebările care curgeau din partea cititorilor noștri. Apoi am organizat prima conferință națională din România dedicată viitorilor însoțitori de bord, unde am pus la aceeași masă reprezentanți ai marilor companii aeriene din România, școli de aviație, experți în recrutare și stewardese de carieră. Rezultatul a fost neașteptat, am avut peste 100 de participanți, tineri din toate colțurile țării veniți să afle mai multe despre meseria aceasta. Succesul acestei prime conferințe, cât și numărul mare de cititori care au început să ne acceseze site-ul ne-a îndemnat să facem mai mult. Am adus-o in echipa noastră pe Nicoleta Gherman, fostă stewardesă Qatar Airways timp de 10 ani și jumătate, cu o vastă experiență nu doar de zbor, cât și în pregătirea și recrutarea viitorilor însoțitori de bord și, alături de ea, am pus bazele primelor cursuri de pregătire.
Ce credeţi că îi îndeamnă pe aceştia să aleagă acest drum (zbor) în viaţă?
Sunt multe motive pentru care un tânăr își poate dori un astfel de job. În primul rând e dorința de a călători, de a ajunge pe toate continentele, de a experimenta culturi și obiceiuri noi, de a face ceva diferit în fiecare zi. Apoi partea financiară este o altă motivație pentru mulți dintre ei, având în vedere că salariul unui însoțitor de bord care lucrează la o mare companie aerienă ajunge până la 2000-2500$/lună, sumă la care în România ar fi extrem de greu să ajungă. Mai e și oportunitatea de a lucra pentru o mare companie și a te dezvolta odată cu ea. Lista de motive e lungă și cred că depinde de background-ul fiecărui candidat. Am avut inclusiv cursanți care își doreau să schimbe cu totul mediul profesional, erau sătui de munca de birou de la 9 la 5 și doreau să experimenteze ceva diferit, în afara țării.
Pe scurt, care ar fi principalele calităţi ale unui însoţitor de zbor?
Un însoțitor de bord este o persoană complexă, deși din afară lumea consideră că ești în avion doar pentru a servi mâncare și băutură, a îmbarca și dezîmbarca pasagerii. O stewardesă este în același timp chelneriță, dădacă, pompier, asistentă medicală, PR etc și trebuie să facă cu succes și profesionalism aceste joburi. Un însoțitor de bord trebuie să fie o persoană rezistentă la stres, calmă, amabilă, care să socializeze cu ușurință si care să lucreze bine în echipă, o persoană care să fie dispusă să muncească din greu și să petreacă mult timp în picioare. Ca însoțitor de bord, trebuie să fii flexibil și responsabil, atent la detalii și preocupat mereu de confortul și siguranța celor din jur. În plus, un însoțitor de bord trebuie să vorbească fluent limba engleză, să aibă un aspect fizic plăcut și o sănătate de fier.
Organizaţi cursuri în mai multe oraşe din ţară, aţi ajuns la un număr de peste 1000 de cursanţi, cam care este profilul candidaţilor?
Mi-e destul de greu să fac un profil al cursantului, având în vedere cât de diferiți sunt toți cei care ne-au trecut pragul la cursurile Vreau să fiu Stewardesă. Cursanții noștri sunt tineri cu vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani, unii dintre ei au studii superioare, chiar și doctorat, dar nu și-au găsit încă o satisfacție profesională în România, iar la polul opus avem și tineri care abia termină liceul și își doresc foarte mult să urmeze o carieră printe nori, astfel că vin la cursuri să afle cât mai multe despre ce au de făcut pentru a începe cu dreptul. 80% dintre cursanți sunt fete, dar avem mereu și băieți la cursuri, chiar dacă într-un procent mai mic. Am avut, de asemenea, și foarte mulți cursanți care nu locuiesc în România, dar care au ales să vină și să se pregătească cu noi aici. Până acum, am avut cursanți din Italia, Spania, Anglia, Germania, Cipru, Ucraina, Ungaria, Franţa si Belgia.
Cum v-aţi format echipa? Cum aţi ales trainerii?
Pot spune că a fost un proces lung de selecție, pentru că aveam nevoie de persoane cu experiență semnificativă nu doar în zona de aviație, ci și în zona de training. Recunosc că am fost contactate de foarte multe foste stewardese care își doreau să facă parte din echipa noastră, însă cu foarte puține am ajuns într-un final să colaborăm. Iar selecția noastră s-a bazat în primul rând pe experiența în aviație pe care respectiva persoană o avea (am căutat doar persoane cu mai mult de 5 ani experiență) și pe calitățile sale de trainer. Și asta pentru că, în opinia noastră, a fi un fost/actual însoțitor de bord NU este suficient ca să devii trainerul unui astfel de curs. E nevoie în primul rând de o persoană calificată să fie trainer, să predea unor cursanți, o persoană care să știe să modeleze caractere și să obțină rezultate. Nu oricine poate să fie trainer, mai ales când îți dorești anumite rezultate/performanțe de la cursanții tăi. Am avut noroc ca primul trainer cu care am colaborat (Nicoleta Gherman) să fie o persoană cu peste 10 ani experiență în aviație, atât ca stewardesă Qatar Airways, cât şi ca trainer şi recrutor pentru diverse companii aeriene. Aşa că, odată cu Nicoleta, am stabilit un etalon pentru trainerii noştri şi ne-am decis să nu îl coborâm, chiar dacă asta însemna de multe ori să refuzăm o serie de persoane care ne trimit propuneri de colaborare. În ceea ce priveşte trainerii cu care colaborăm în acest moment, aceştia fie ne-au contactat direct pe noi, fie am ajuns noi la ei prin diverse recomandări.
Ce planuri aveţi în continuare, după aproape 3 ani de proiect?
Avem o listă lungă de planuri pentru perioada următoare, lista care se actualizează în permanență în funcție de ideile care ne vin pe parcurs. Anul trecut în noiembrie ne-am extins în Republica Moldova, unde am deschis un centru de pregătire însoțitori de bord, astfel că pe lista noastră de priorități este dezvoltarea noastră acolo și organizarea periodică de traininguri pentru tinerii moldoveni. Mai mult, facem primii pași și către extinderea în Italia, unde am făcut deja un eveniment în decembrie 2015, la Bologna. Practic, pentru 2016, ne-am propus să ne consolidam poziția de furnizori de cursuri de pregatire pentru însoțitori de bord și în afara țării și să atragem cât mai mulți cursanți străini. De asemenea, în toamna lui 2015 am lansat și cursuri pentru aviația privată, pe care în 2016 vrem să le extindem. Ne dorim ca, pe viitor, să devenim principalul furnizor de pregătire și recrutare însoțitori de bord în Europa.
Cum vă petreceţi timpul liber?
Ah, timpul liber a devenit mai valoros ca niciodată, având în vedere volumul mare de muncă. Orișicum, îmi place să cred că am libertatea de a face oricând lucrurile acelea mărunte care îmi plac și care reușesc cumva să ma deconecteze de la ceea ce facem zilnic la birou: pedalat pe străzile orașului (din 2010 mă deplasez mai mereu doar pe bicicletă, cu excepția momentelor când ninge și e foarte frig), băut cafeaua în acele locuri pe sufletul meu, stat la povești cu oameni dragi, pierdut timpul prin parc, cu o carte alături. Sunt o mare cinefilă, iubesc mai ales cinematografia europeană, așa că mă vei găsi într-un cinematograf cel puțin o dată pe săptămână.
Dacă tot am discutat despre însoţitorii de zbor, care sunt destinaţiile voastre preferate?
Sunt multe locuri pe care le-aș revizita sau la care tânjesc: de exemplu, m-aș întoarce oricând în sudul Portugaliei sau în insulele Cyclade din Marea Egee. Iubesc vara, așa că orice destinație cu soare si mare alături va fi una pe gustul meu. Îmi place Copenhaga și nu ezit să ma reîntorc acolo, pentru inspirație, pentru cultură, pentru stilul de viața al locuitorilor, pe care l-am apreciat mereu. Apoi, aș bea oricând o cafea pe străzile Romei și m-aș plimba cu bicicleta prin Barcelona, în luna lui mai.
Anca Dumitrescu, co-fondator Vreau să fiu Stewardesă
***
Proiectul Vreau să fiu stewardesă reunește o echipă de 6 persoane cu experiență în aviație, recrutare, comunicare și organizare de evenimente.
Nicoleta Gherman a avut o carieră ce cumulează peste 10.000 de ore de zbor și au făcut performanță în mai bine 10 ani petrecuți în aviație, la una din cele mai mari companii aeriene din lume – Qatar Airways. S-a retras în momentul în care a promovat în absolut toate funcțiile dintr-o aeronavă și și-a continuat cariera în țară, în domenii precum recrutarea de însoțitori de bord și trainingurile adresate acestora.
Aida Chivu are peste 17 ani de experiență în resurse umane și a făcut parte din comisia de recrutare a mai multor companii aeriene.
Alina Dumitru este stewardesă în aviația privată de peste 7 ani și și-a început cariera la Etihad Airways.
Georgiana Ene și Anca Dumitrescu (în fotografia din dreapta) sunt fondatorii acestui proiect și au experiență de peste 8 ani în jurnalism, organizare de evenimente, comunicare și PR.
