La 2 ani visam sã devin “vânzãtor de acoperişuri” (imaginile de pe dealurile Clujului îmi dezvãluiau fascinante forme) si “boscodinã” (=gospodinã). Plimbãrile cu bunicii şi pãrinţii mei mi-au dezvãluit spaţiul public care a devenit repede unul familiar. Aveam ”strada noastrã”, “parcul nostru”, “castanul nostru” şi chiar “malul nostru” (eu şi bunicul meu).
Cu mare încredere în visele mele am mers înainte dar m-am împiedicat de-un clişeu dobândit tot atunci. Am trãit mult timp cu impresia ca “oamenii mari”, serioşi si enigmatici, “ştiu mai bine”. Mi-a luat vreo 30 de ani sã-mi dau seama cã oamenii cu adevãrat mari sunt alţii. Sunt cei care cred în visele lor şi le urmeazã, le construiesc plini de optimism. Oamenii mari sunt cei care oferã, se implicã, ştiu sã aibã încredere, sã rişte, sã iubeascã, indiferent de vârstã sau profesie.
Restul sunt mãşti, frici ascunse sau complexe pe care nu le înţelegi la 2 ani…sau poate le înţelegi dar nu le dai importanţã…asta nu-mi mai amintesc.
*
Se împlinesc doi ani de când mã bucur de prieteni visãtori, puternici, iubitori fie cã-i întâlnesc pe Bulevard, fie pe Scena Urbanã. Cele doua proiecte s-au născut la o zi diferenţã, au crescut fiecare şi au adunat în jurul lor prieteni şi susţinãtori din varii profesii, toţi cu intenţia de a promova calitatea, eleganţa si optimismul. Am fost onoratã sã fiu invitatã la lansarea revistei şi-mi zâmbeam şmechereşte în gând, ca la doi ani, însufleţitã de faptul cã am cunoscut alţi visãtori.
A doua zi s-a lansat Scena Urbanã. Cu emoţii, lipsã de experienţã dar cu foarte multă pasiune şi entuziasm, echipa pe care am coordonat-o a reuşit sã spunã povestea unui spaţiu urban. Ne doream sã redefinim ideea de spatiu public, spaţiu urban “al nostru”. Ne visam sã-i auzim pe cei mici spunând “cetatea noastrã”, “piaţa noastrã”, “grãdina noastrã”. I-am auzit spunând în acest an “Ce frumoasã e gara noastrã!” şi ne-am bucurat copilãreşte…ca la doi ani.
Știm acum cu totii că zâmbetele au o putere extraordinarã, cã merita sã lupţi pentru un vis şi-mi doresc sã avem în jurul nostru din ce în ce mai mulţi oameni cu adevãrat mari.
