Zilele trecute m-am întâlnit cu o fată frumoasă care voia să știe, printre altele, care este exact mecanismul consultanței. Voia să-i exemplific pe achiziția de pantofi (achiziție dragă ei și tuturor altor femei).
După ce m-a ascultat a tras concluzia: „Deci, Alin, tu decizi câți pantofi trebuie să-mi cumpăr eu?” Mărturisesc că am fost puțin amețit de această întrebare brutală și nu mai știu ce am răspuns.
Răspunsul corect este: „De fapt, nu. Eu recomand ce fel de pantofi trebuie să fie cumpărați. Și în ce moment”. Consultantul nu ia nici o decizie, oferă doar recomandări. Managerul este cel care ia decizii. Poate să țină seama de ce spune consultantul. Sau nu. Consultantul are, așa cum îi spune și numele, rol consultativ.
De aceea combinația câștigătoare este cea dintre un manager inteligent și un consultant bun. Făcându-mi profilul managerilor cu care lucrez am observat că sunt manageri tineri, maxim 45 de ani (am câteva vârfuri), inteligenți și întreprinzători, care-și conduc propriile afaceri și care au succes.
Clienții mei sunt membri ai acelei generații care călătorește mult și care muncește din greu pentru a-și vedea atinse ambițiile. Sunt acei oameni care vor să schimbe regulile stabilite și care vor să înțelagă în ce fel fiecare schimbare (de la cea mai mică schimbare în cadrul companiei până la marile schimbări globale) pot fi folosite în avantajul lor.
De fapt, sunt managerii cu mintea deschisă, manager freestyle minded. Și care au nevoie de un consultant freestyle minded.
