Speaker internaţional, autor şi facilitator, Dr Yousry a experimentat variate cariere ca artist, interpret, om de afaceri, designer, producător de film, director de creaţie pentru publicaţii internaţionale, senior designer pentru BBC, psiholog, terapeut de familie şi educator.
Şi-a început cariera ca artist, absolvind Arte şi Design la Londra. Mai târziu, în cadrul aceleaşi universităţi, a obţinut numeroase calificări graduale, până la doctorat, în domeniul Psihologiei şi Psihoterapiei Sistemice de Cuplu şi Familie, fiind ulterior Supervizor în Terapia de Familie.
Munca Dr-lui Menis Yousry în neurobiologie, psihologie, terapie sistemică şi comportament uman, a condus la publicarea celei de a doua cărţi, numită ‘Discover Your Hidden Memories and Find The Real You’ (DESCOPERĂ MEMORIA TA ASCUNSĂ ȘI GĂSEȘTE-ȚI ESENȚA), la editura Hay House, lider mondial în publicaţiile cu tematica minte, corp şi spirit. Cartea a fost publicată în 7 limbi diferite.
Peste un milion de oameni au fost expuşi muncii Dr-lui Yousry, prin prelegerile sale publice, interviuri, conferinţe, cărţi şi articole publicate. Călătoreşte aproape nonstop, lucrând săptămânal cu sute de oameni din 26 de oraşe mondiale diferite.
Am citit câteva interviuri acordate de dumneavoastră şi am auzit multe despre activitatea dumneavoastră. M-am oprit asupra unei idei. Vorbiţi deseori despre măştile pe care le au oamenii şi că ar fi mai bine să renunţe la ele. Credeţi că oamenii sunt pregătiţi să renunţe la măşti şi să accepte cine sunt?
Nu cred că oamenii ar trebui să renunţe la măşti. Nu vom fi niciodată capabili să facem asta. Dar ce fac şi spun în cadrul cursurilor mele e pentru a ajuta oamenii să devină conştienţi de măşti. Pentru că masca este o metaforă. Nu sunt măşti, ci o reţea de neuroni în interiorul creierului, precum un software, şi reacţiile la anumite situaţii, la mediul înconjurător, în mod special situaţiile stresante… E imposibil de extras din creier. Pentru că sunt repetate de-a lungul anilor, devine un obicei să reacţionăm, să răspundem.
În munca pe care o fac încerc, pe cât e posibil, să fac oamenii să devină conştienţi în timpul evenimentelor, să îşi dea seama ce se întâmplă cu ei, pentru a reuşi să gestioneze situaţia. Cel mai important e să reuşească să o gestioneze. Nu o pot opri, e imposibil de oprit.
Am şi eu propria mască, trebuie să recunosc, după atâţia ani tot nu am reuşit să scap de ea.
Putem să ne acceptăm cu adevărat esenţa? Suntem capabili, noi oamenii, să acceptăm cine suntem?
Da, putem, dacă aflăm cine nu suntem. Principalul scop al muncii mele este să observ ce ne blochează şi dacă ne împăcăm cu aceste lucruri, vom descoperi de la sine cine suntem. Sincer, nu cred că vom afla niciodată cine suntem şi de ce suntem aici, în lumea aceasta. Nu cred că vom fi capabili vreodată să înţelegem asta. Dacă vom afla, atunci poate e sfârşitul lumii, pentru că astfel se păstrează misterul vieţii. E ca şi cum te-ai uita la un meci de fotbal ştiind deja care e scorul final. Nu mai e la fel de interesant.
RENUNŢAREA LA MĂŞTI – UN PROCES FOARTE COMPLEX
Scopul acestor obiceiuri de care vorbiţi este să ne protejeze de noi?
Nu, aceste obiceiuri sunt de fapt bune. Ideea este bună… însă renunţarea la măşti este un proces foarte complex. Corpul uman este construit în aşa fel încât să luptăm pentru a supravieţui. Acesta este scopul nostru principal. Este un mecanism de supravieţuire, care s-a dezvoltat timpuriu, pentru că nimeni nu e capabil să ne ajute să supravieţuim într-un mod corespunzător, aşa că ne găsim singuri metodele. Dar le găsim în felul în care o face un copil, nu un adult. Sarcina părinţilor noştri este să ne înveţe cum să ne comportăm în cazul situaţiilor stresante. Dar din păcate, foarte mulţi dintre părinţi nu ştiu nici ei cum să le gestioneze. Aşa că fiecare am fost nevoiţi să ne găsim metodele de a supravieţui, unele eficiente, altele nu. Dar masca aceasta ca mecanism de supravieţuire este foarte bună pentru noi. Dacă nu am avea-o, cu siguranţă am avea nevoie de ea. E foarte folositoare, având, de asemenea, cheia spre succesul nostru, pentru că dacă o descoperim, conştientizăm că o avem şi ne descurcăm cu ea, putem şti ce se află în spatele ei.
Cea mai mare greşeală pe care o fac oamenii e că nu se plac pe ei înşişi atunci când fac ceva rău. Nu realizează că în acest fel pot descoperi ceea ce e bine pentru ei. Astfel, masca poate reprezenta o uşă spre succes. Dar pentru mulţi oameni această uşă e închisă.
Tot timpul spun că masca sau mecanismul folosit pentru supravieţuire nu se află în calea noastră pentru succes, ci este calea spre succes. Şi nu recomand nimănui să renunţe la mască. Se vor lupta şi vor pierde bătălii doar.
Şi-şi vor consuma energia…
Problema nu e masca, problema e abilitatea noastră de a accepta că purtăm o mască.
TOATĂ LUMEA VREA SĂ AIBĂ O VIAŢĂ MAI BUNĂ
Am văzut câteva dintre mărturiile de pe site-ul dumneavoastră şi trebuie să recunosc că sunt impresionante. Toţi vorbesc despre schimbări semnificative în vieţile lor, după ce au participat la cursurile dumneavoastră. Cum reuşiţi să generaţi aceste schimbări?
E foarte simplu. Continui să fac cel mai simplu lucru din lume. Toată lumea, inclusiv eu, face ceva ce ne împiedică să reuşim, doar că nu ştim ce e. Toţi oamenii pe care i-am întâlnit vor să se îmbogăţească, vor să aibă bani, să fie sănătoşi, dar sunt foarte puţini oameni care se bucură de asta. Cum se poate să ne dorim ceva, dar să nu putem avea? E evident că facem ceva greşit. Dar întrebarea este: ştim ce facem greşit şi ne împiedică să reuşim? De fapt, eu nu am învăţături pentru ei, nu există o formulă a succesului. Eu îi pun pe oameni în diverse situaţii şi experienţe şi îi urmăresc foarte, foarte atent. Apoi îi pun să reflecteze asupra experienţelor şi le explic că ceea ce au făcut îi va împiedica mereu să reuşească ce-şi propun. În următoarea etapă, persoana în cauză acceptă ce face greşit.
Trebuie să ştii să lucrezi cu oamenii pentru a reuşi să scoţi această informaţie de la ei şi să le-o prezinţi într-un fel foarte calm şi blând. Noi am fost mereu pedepsiţi, certaţi şi ni s-a spus “trebuie să schimbi”, “trebuie să reuşeşti” şi sute de alte motivaţii care sperie oamenii mai degrabă şi care nu funcţionează, sunt foarte cognitive. Toate deciziile noastre sunt emoţionale. Emoţiile se conectează cu experienţele noastre anterioare, iar comportamentul nostru e condus de emoţii. Nu poţi schimba nimic cu gândul.
La seminarii apelez la experienţele emoţionale. Fac asta de 30 de ani şi observ rapid lucrurile care se repetă. Observ diverse lucruri la oameni în funcţie de felul cum vorbesc, cum merg, felul în care mă privesc. Şi ştiu exact cum îşi sabotează viaţa, pur şi simplu ştiu, e uşor. Cu timpul vom reuşi să înţelegem ce facem greşit, dar nu acceptăm. Pentru a accepta aceste lucruri e nevoie de umilinţă.
Dacă îţi trăieşti toată viaţa făcând ceva ce nu funcţionează, te costă foarte mult. Apoi vine cineva şi îţi spune că nu e bine ce faci, dar nu poţi să accepţi acest lucru, pentru că ar însemna să admiţi că ţi-ai irosit toată viaţa. Nu foarte mulţi oameni vor să fie puşi în această situaţie. Şi aici începe munca grea, să găseşti o metodă prin care să le transmiţi asta, însă e nevoie de multă sensibilitate. Nu este o formulă secretă, nu este nici o învăţătură, pentru că orice lecţie poate să înrăutăţească situaţia în cazul acestor persoane. Secretul este că emoţiile ne provoacă acţiunile.
Acum, în timp ce vorbim, comunicăm în feluri diferite. Cuvintele pe care le rostim înseamnă 10% din conexiunea noastră. Conţinutul conversaţiei noastre e diferit de calitatea conversaţiei. Să le spui unor oameni să facă ceva e diferit faţă de cum primesc informaţia, iar despre acest aspect vorbesc şi în seminariile pe care le susţin.
Şi sunteţi capabil să priviţi şi să analizaţi fiecare persoană în parte?
Da, chiar şi 200-300 de oameni. Dar, evident, nu îi pot privi şi analiza pe toţi în acelaşi timp. Când am început seminariile, cu mulţi ani în urmă nu observam pe nimeni dintr-o încăpere, acum îi observ pe fiecare. Doar prin repetiţie. Tot ce învăţăm e prin repetiţii. Oamenii fac lucruri care mă ajută să îi analizez uşor, se mişcă, vorbesc într-un anumit fel. Unele exerciţii pot fi foarte înşelătoare, mulţi oameni nu sunt pregătiţi pentru ele şi sunt surprinşi, deşi sunt doar exerciţii, până la urmă. Pentru că o persoană este la fel oriunde, în orice situaţie, niciodată nu se schimbă.
Deci există o formulă…
Este o structură, da.
Dar sună ca o formulă.
Este, dar funcţionează în afara programului. Avem rădăcini pe care le urmăm. Ce facem noi este să provocăm oamenii, să scoatem informaţii de la ei.
Care sunt aşteptările cu care vin oamenii la seminariile tale?
Toată lumea vrea să aibă o viaţă mai bună.
Şi să fie fericiţi…
În general, oamenii vin pentru că au aflat de la prietenii lor. Aceste cursuri sunt greu de vândut, am încercat, dar e foarte greu, nu funcţionează. Cel mai uşor e prin oamenii care vorbesc despre ele, prin recomandări. Pentru că e un lucru destul de neobişnuit, care acum are loc în 30 locuri din lume, fără reclame. După participarea la aceste cursuri, oamenii se aşteaptă să aibă o viaţă mai bună. Mai ales când vine vorba de relaţiile dintre oameni.
Şi reuşesc acest lucru doar venind la cursuri sau e nevoie să lucreze la aceste aspecte şi după participare?
Dacă vii la seminar, dar nu mai faci altceva, se pierde totul. Sunt foarte realist. Şi nu promit nimănui că o să-i schimb viaţa, nu funcţionează în acest fel. Ei trebuie să facă ceva, e nevoie de acele repetiţii de care vorbeam. După un anumit volum de muncă şi de exersat, comportamentele se îmbunătăţesc. Seminariile sunt ca o operaţie, după care încă mai ai nevoie de tratament, de grijă. Doar operaţia nu e suficientă, trebuie să ai grijă de oameni după.
Interviu realizat de Sonia Nechifor şi Laura Opriş
Va urma…
