Suntem înconjuraţi de reguli, legi, limite de toate felurile. Pare greu şi epuizant.
“Daca respecţi toate regulile pierzi toată distracţia” mi-a spus într-o zi fiul meu. I-am spus că o citează pe Katherine Hepburn şi sunt convinsă că mai toţi am gândit asta în primele dimineţi de după vacanţă şi nu numai. Doar că, aşa cum îi spuneam şi micului puber, poţi spune asta după ce cunoşti regulile. Atunci poţi improviza, îţi poţi dezvolta şi aplica creativitatea. Altfel e doar o junglă de opţiuni. Bunul simţ se educă şi conştientizarea acestui adevăr de către cei care decid să devină părinţi ar fi o binefacere pentru societate.
Bine, bine dar freestyle? N-am înţeles decât târziu un lucru care se pare că funcţionează. Freestyle e, cum vă spuneam, bucuria de a fi tu însuţi cu adevărat, în aşa fel încât să nu perturbi viaţa celor din jurul tău. Sporturi individuale au latura freestyle bine definită. Si-o asumă doar cei care cunosc foarte bine regulile.
*
Se întâmplă la fel în arhitectură. Atunci când societatea era una funcţională, cu valori bine definite, cu limite şi repere, atunci au apărut acele stiluri care au făcut istorie. Fie că vorbim de urbanism sau de obiectul de arhitectură sau chiar de mobilier, avem în minte acele intervenţii care au “ceva aparte”. Au istorie, sens, mesaj, puteţi să denumiţi oricum acel “ceva” care le scoate din anonimat. Este libertatea cu care îndrăznesc sa poarte peste timp gânduri şi mărturii.
Atunci când lucrurile nu sunt bine definite, cănd societatea îşi caută identitatea, atunci clienţi şi arhitecţi caută,copiază şi aplică modele formale, evident că se ajunge la ceea ce vedem în noile cartiere. Imaginea de bomboane fondante aruncate pe un deal, intervenţii în care fiecare beneficiar şi architect fac “cum vor”, nu sunt expresii de libertate, nu e freestyle. E lipsă de cultură, de respect reciproc, de deschidere, de colaborare .Si, chiar dacă noi închidem ochii şi construim, vindem, ne asumăm sau nu acest peisaj, copiii noştri trăiesc cu gândul că aşa e bine, că poţi face ce vrei, că nu contează.
Cred că e momentul să schimbăm asta în toate profesiile. Sunt convinsă că e la fel mai peste tot, poate doar mai puţin evident.
Sunt totuşi mulţi cei care pot schimba ceva.
Cei mai buni bucătari ştiu şi respectă mii de reguli înainte de a improviza. Avocaţi, medici, contabili, diplomaţi, ştiu toate regulile şi legile şi apoi, prin creativitate pot să se remarce ca excepţionali. In poezie, proză, teatru, muzică, pictură, chiar şi aici sunt şi se definesc reguli iar cei mai apreciaţi la “freestyle” sunt cei care le cunosc.
*
Să nu crezi nicicând că eşti prea mic pentru asta …… “Dacă tu crezi că eşti prea mic să faci o diferenţă, încearcă să dormi în cameră cu un ţânţar.” – Dalai Lama XIV
Surse foto: alexmorrison.org, masterpieceimages.com
