Cine nu a fost măcar o dată într-o metropolă, ar fi bine să o facă! Am avut norocul să vizitez câteva metropole şi pot să spun că nici una nu este ca alta, deşi întrunesc cam toate condiţiile specifice unui astfel de centru urban, număr de locuitori, influenţă la nivelele economic, cultural, politic, într-un cuvânt, locul de unde se dă ora exactă, cum bine spune o vorbă din popor despre Bucureşti.
Fiecare metropolă se individualizează prin ceva anume, cultură, obiceiuri, arhitectură, ceea ce dă-i acel aer specific, dincolo de generalităţile categoriei. Am avut şansa să fac o călătorie în anul 2012 în Dubai, supranumit “Metropola Viitorului”, o experienţă fascinantă care mi-a arătat lumea aşa cum nu mi-aş fi imaginat-o vreodată. Pentru că a trăi şi a simţi totul aievea reprezintă cea mai frumoasă cale de a cunoaşte.
Ce înseamnă pentru mine o metropolă din Orient, pe scurt:
Să aterizezi într-un oraş cu peste 2 milioane de locuitori, tu locuind într-un oras cu 400 de mii de concetăţeni.
Să vii dintr-un oraş în care cea mai mare clădire are 53 de metri si 13 etaje (clădire de birouri şi sediul unei importante bănci clujene, nu spunem numele ca să nu facem reclamă), într-un oraş in care cea mai înaltă clădire are 828 de metri şi 124 de etaje, Burj Khalifa, considerată cea mai mare clădire din lume.
Să vii dintr-un oraş în care 98% din populaţie este creştină şi să intri într-o metropolă în care 76% din totalul populaţiei sunt musulmani, iar restul hinduşi, creştini şi alte culte.
Să circuli toată viaţa într-un oraş în care stăzile au gropi, asfaltul este denivelat, iar benzile de circulaţie sunt maxim în număr de 4 şi să circuli într-un oraş în care străzile se asfaltează într-o singură noapte, asfaltul este atat de liniar încât ai impresia că te afli pe o pistă de decolare, iar benzile de circulaţie sunt în număr de 12.
Să vii dintr-un oraş în care mai vezi in trafic un lăstun, un trabant, o căruţa chiar şi să călătoreşti într-un oraş în care atunci când eşti in trafic ai impresia ca participi la un salon auto sau că te afli într-un showroom internaţional cu cele mai noi si moderne mărci de maşini.
Să-ţi duci viaţa într-un oraş în care populaţia este omogenă din punct de vedere etnic şi să te trezeşti într-un oraş în care 81% din locuitori sunt imigranţi şi doar 17% sunt cei care s-au născut în acel oraş.
Să vii dintr-un oraş în care fântânile arteziene din pieţele centrale sunt locul în care se răcoresc si bălacesc vara copii, adulţi împreună cu porumbeii însetaţi de căldură şi să mergi într-un oraş în are fântânile arteziene ating înălţimea de 150 de metri, iar luminile lor incandescente pot fi admirate de la peste 3000 de metri depărtare. Fântânile arteziene din Dubai, împreună cu lacul dimprejur, au costat 218 milioane de dolari şi au fost realizate de o echipă de arhitecţi din California, care au realizat un proiect asemănător în Las Vegas. În fiecare seară, aici au loc spectacole de apă, însoţite de muzică clasică arabă sau de muzică internaţională clasică şi modernă, iar lumea se strânge în jurul fântânilor pentru a admira spectacolul. Dar cel mai bine acestea se pot admira de la înălţimea barului hotelului Radisson Blu Downtown.
Pentru mine să călătoresc în Dubai a fost o experienţă atât de inedită şi ciudată, de care m-am bucurat la maxim pe parcursul unei săptămâni, cât a durat delegaţia. Totul m-a impresionat, în special felul în care arăta oraşul seara, prima mea imagine reală despre Dubai pe care am captat-o încă din avion, în timp ce acesta se apropia încet de pista de aterizare. Mulţimea de lumini colorate care licăreau în imensa noapte neagră, păreau că pulsează în întuneric şi cheamă la viaţă, naştere, fericire. Atunci am spus involuntar Wow!, neputându-mi opri la timp prima reacţie care s-a produs în creierul meu inundat de curiozitate si adrenalină. “Facem o pauză de ţigară”, ne-a spus ghida care urma să ne arate drumurile si atracţiile metropolei Dubai. Naturaleţea cu care şi-a aprins ţigara contrasta cu valul ei alb prins cu dichis pe cap, asa cum face oricare femeie arabă. Fata, de 28 de ani era din Braşov si venise in Dubai de 8 ani, unde îşi făcuse un rost la cea mai mare agenţie de turism a Emiratului, singura care era sub control guvernamental. Alesese să-şi schimbe fundamental viaţa şi să devină musulmană, alături de iubitul ei pakistanez, dar temperamentul ei coleric nu putea fi stăvilit de niciun batic înfăşurat pe cap. Recunosc ca nu am văzut niciodată o femeie mulsumană fumând in plină stradă cu atâta nonşalanţă. Era fericită să stea de vorbă cu oameni de-ai ei, din România, şi să vorbească limba română, pe care n-o uitase, deşi o vorbea destul de stâlcit. Auzise ca şi in România lucrurile s-au schimbat şi se gândea serios să se întoarcă şi să pună bazele unei afaceri in turism aici, în România, de aceea era curioasă să ştie ce tendinţe mai sunt pe piaţa turismului din ţară. Cert este că avea experienţă şi învăţase in Dubai cum sa facă turism în modul cel mai profesionist cu putinţă, deci ar fi venit în România cu aceste abilităţi, întrebarea la care nu am găsit răspuns atunci, în pauza aceea de ţigară în incinta aeroportului, printre mulţimea de taxiuri şi autocare, era dacă şi-ar fi luat cu ea şi vălul în România sau l-ar fi lăsat să zboare pe uşa avionului înainte ca aceasta să se închidă. Explicaţiile ei din zilele următoare m-au dumirit de ce e bine să porţi văl pe cap în lumea arabă.
1.Dubaiul are o mulţime de imigranţi majoritatea provenind din Pakistan, India, Malaezia care vin aici la muncă să ridice acele clădiri zgarie-nori. Fiind departe pentru mult timp de soţii si familie, aceştia sunt atraşi de femei, la care se pot uita insistent sau chiar pot sa le facă avansuri, de aceea e nevoie sa te fereşti printr-un voal de privirile indiscrete. Acesta este si motivul pentru care in Dubai nu e indicat sa priveşti un bărbat în ochi.
2.Nu ar vrea, ne-a spus aceasta, ca acei bărbaţi să viseze la ea seara, iar chipul, părul sau trupul ei dezgolit să le alimenteze fanteziile, lucru ce ar fi de-a dreptul nepotrivit. Pentru asta sunt vedetele din Occident care apar pe coperţile revistelor, a spus Roxy.
3.Vălul acoperă capul de razele fierbinţi ale soarelui care pot cauza migrene serioase, mai ales in zilele caniculare, când temperaturile ajung la 45°Celsius.
Sfaturile lui Roxy mi-au fost de folos in Dubai. Ea m-a asigurat să nu-mi fac probleme cu privire la furt, criminalitate sau viol, pentru ca străzile sunt sigure la orice oră din noapte, toate aceste trei infracţiuni fiind pedepsite cu pedeapsa capitală. Însoţită de sfaturile ei şi de altă colegă de delegaţie, am strabătut oraşul la 11 noaptea, pentru a vedea spectacolul de lumini, apa si muzică de la celebrele fântâni arteziene din jurul celei mai înalte clădiri din lume, Burj Khalifa. Străzile Dubaiul erau pline de oameni, de toate culorile si religiile care aşteptau civilizat şi în linişte să înceapa spectacolul, deci nu am avut nicio clipă sentimentul de nesiguranţă. Tot de la Roxy am aflat cum sa călătoresc cu metroul in Dubai, această experienţă putând duce la o amendă grasă dacă nu respecţi anumite reguli. Una din acestea este să nu mănânci, să bei sau să mesteci gumă in staţia de metrou sau în timpul mersului. Astfel, curaţenia este desăvârşită. O altă regulă priveşte călătorii, care au de ales între vagoane pentru femei, vagoane pentru bărbaţi sau vagoane mixte.
În Dubai, benzina este mai ieftină decât apa, aşa că poţi călători cu taxiul pe distanţe mari fără să-ţi fie teamă că aparatul de taxare va arăta in final costuri mari. Asta mai ales pentru faptul ca de obicei tariful se negociază înainte cu şoferul. Majoritatea şoferilor vorbesc bine limba engleză, dar atenţie la subiectele delicate, cum sunt politica şi clasa conducătoare. Dacă la noi se obişnuieşte să se vorbească despre politică aşa cum se vorbeşte despre fotbal sau vreme, în Dubai viaţa publică şi mai ales privată a emirului sau politicile acestuia nu se discută în spaţiul public.
Revenind la muritorii de rând, trebuie sa vă spun ca gesturile de afecţiune sau tandreţe sunt interzise a se manifesta în spaţiul public, pentru ca acestea aparţin de viaţa privată şi trebuie manifestate in spaţiul privat, fiind incompatibile cu orice spaţiu public ca stradă, restaurant, mijloace de transport. Ţinutul de mână se încadrează la gesturi de afecţiune. Dar dacă se ţin de mână doi bărbaţi, şi nu un bărbat şi o femeie, acest gest este permis, fiind comun in Dubai.
Am menţionat câteva din obiceiurile si normele sociale ale unei metropole orientale, pentru ca orice călător este bine să le cunoască mai ales când se află într-o ţară cu o cultură atât de diferită faţă de cea a oraşului din care îşi începe călătoria. Regulile de comportament în societate sunt parte din acea metropolă, alături de obiectivele turistice pe care le punem pe check list. Oamenii deopotrivă cu clădirile definesc spiritul unei metropole. Şi chiar dacă aceste reguli ne împiedică să facem ceea ce suntem obişnuiţi să facem la noi acasă, ele sunt normele de funcţionare ale unui oraş imens cu populaţie extrem de eterogenă, şi dovada diversităţii modelelor de societate din părţile îndepărtate ale lumii care tocmai din acest motiv ne atrag, pentru că sunt diferite.
Bianca Petean
