On top of the world

Ce aș putea să-mi amintesc prima data când mă gândesc la vârsta de 2 ani? Primul lucru care îmi vine în minte ar fi zâmbetul de pe fața mea și ochii mari, care încercau să exerseze și să cunoască lumea din jur.

Multă curiozitate, îndrăzneală și lipsa fricii sunt câteva dintre sentimentele pe care le pierdem odată cu creșterea în vârstă. La doi ani, am învățat că orice se poate și am încercat să urc treptele primei scări. Curajul și spiritul de inițiativă mi-au rămas adânc întipărite în minte, pentru că după ce am urcat a trebuit să învăț și să cobor. Acolo cred că s-a născut prima dată sentimentul de nesiguranță, de necunoscut și întrebarea: oare pot?

Iar când mă gândesc la acea scară din pod pe care am urcat-o ușor și plină de îndrăzneală, până când am avut nevoie să strig după ajutor, îmi vine în minte sentimentul cel mai puternic care m-a dominat în anii care au urmat.

life skills

Lecția pe care am învățat-o este că atunci când urci fiecare treaptă contează, iar atunci când coborî poți să căzi și să te lovești, lucru care mi s-a întâmplat și mie. Și am avut curajul, a doua zi, să urc din nou în pod. Țin minte și acum lecția pe care mi-a spus-o mama mea: este ușor să urci singur, dar întotdeauna când coborî, dacă ai nevoie de ajutor, să îl ceri.

Mi se pare foarte important că atunci când urcăm pe treptele vieţii mergem cu mare curaj şi suntem de multe ori singuri. A urca şi a coborî are pentru mine scopul de a ajunge în vârf. Mă gândesc cu nostalgie la unul din cântecele în limba engleza pe care l-au învăţat copiii mei cu mulţi ani în urmă.

El spune aşa: a bear went over the mountain to see what he can see; the other side of the mountain is all that he could see. Ce înseamnă asta de fapt? Învăţăm toată viaţa noastră să urcăm un munte şi când ajungem acolo depinde doar de noi ceea ce putem vedea.

Dacă suntem pregătiți să vedem frumusețea celeilalte părți a muntelui, energia cu care urcăm este una pozitivă, o dorință arzătoare să descoperim miracole. Dacă urcușul este unul greu, plin de gânduri negative, nu vom putea niciodată să ne bucurăm de cealaltă parte a muntelui.

Așa cum începem să urcăm la 2 ani, așa vom urca și vom coborî toată viața, singura diferență este că putem urca mai repede și mai sigur, iar când cădem, pentru că suntem mari, loviturile pot fi mai puternice. Ceea ce contează este să vrei să te ridici, să urci din nou, să nu te lași limitat la bază scării, să vrei în permanență să ajungi în vârf și să explorezi de acolo posibilitățile infinite ale unei vieți trăite cu bucurie și recunoştinţă.

M-am întors, de curând, din India, iar unul dintre spekerii motivaționali mi-a rămas imprimat în memorie. Acesta, atunci când este întrebat: cum te simți azi? răspunde I am on the top of the world. Multă lume se întreabă ce înseamnă asta, dacă este adevărat sau dacă se poate. Eu știu cu siguranță că pentru a te simți așa este nevoie să urci prima dată acolo.

Reflecţia mea pentru această săptămână este: ce înseamnă pentru fiecare dintre noi să avem sentimentul că suntem on the top of the world?

Sursa foto: palyhul.9amp.com