Jazzappella e un grup care te cucereşte de la primul glas… din şase. Ce urmează apoi, uneori e greu de imaginat: muzică doar din voce. Şi nu orice muzică, ci jazz! Cu eforturi, cu drag şi bucurie, şase oameni formează o trupă altfel care cucereşte de fiecare dată publicul. Nu ai cum să nu fii curios cum se desfăşoară lucrurile şi cum se înfăşoară vocile într-un astfel de proiect.
Cum a luat naștereproiectul Jazzappella?
Zoltan Andras: Totul a început prin anii 2004-2005, când am ascultat niște grupuri a cappella cântând jazz și mi-am spus: Ar fi minunat dacă aș putea face un grup care să cânte o muzică atît de frumoasă, numai din voci.
Un grup care să cânte jazz a cappella … hmm! Să se numească … Jazzappella! Însă, din acel moment, a mai durat ceva timp, am căutat mulți colaboratori și nu a fost ușor. Am fost descurajat și proape că am renunțat, până când am găsit, în sfârșit, colegii minunați, alături de care am transformat în realitate acest proiect de suflet, numit Jazzappella.
Ana Bancescu: Zoltan și Bogdan sunt mult mai avizați să vorbească despre inceputurile Jazzappella, întrucât ei au pus bazele acestui grup.
Ana Cristina Leonte: Am asistat la debutul acestui proiect în calitate de spectator. Era un eveniment care s-a bucurat de prezența multor artiști ai scenei românești. Jazzappella a fost cireașa de pe tort, ca să spun așa, iar, atunci când am primit invitația de a face parte din acest grup, nu am stat deloc pe gânduri. .Răspuns: afirmativ!
Mihail Grigore: Pentu mine, Jazzapella a început mai târziu, când numele era deja format. Unii ar spune că am avut noroc să culeg roadele, fără să muncesc de la început, dar adevărul e că mi-ar fi plăcut să fac parte din acest proiect încă de la începuturile sale.
Ce înseamnă Jazzappella pentru voi?
Zoltan Andras: Cred în evoluția pe termen lung și cred în proiectele care rezistă în timp! Jazzappella este, pentru mine, o asemenea aventură, plină de fantezie, de entuziasm, de muncă asiduă, de creativitate și de frumusețe. Este o adevărată școală pentru noi, toți, căci în acest domeniu, în România, avem numai de învățat: suntem niște deschizători de drumuri și trebuie să învățăm din mers cum se cântă acest gen, cum se aranjează în genul a cappella o piesă, cum se vinde un produs de nișă, așa cum este grupul nostru.
Iar în acest sens, managerii noștri din echipa Future People, Carol Dermengiu și Christina Marin, ne sunt de un ajutor de neprețuit – nu numai prin know-how profesional, ci și, mai ales, prin calitatea lor umană, prin entuziasmul și energia pe care o investesc împreună cu noi, cot la cot, în acest proiect.
Ana Bancescu: Ca artişti, este o oportunitate de a ne exprima muzical într-un mediu în continuă evoluție. Condiția ideală a muzicianului este aceea de a tinde spre o versiune din ce în ce mai îmbunătățită a propriului act artistic, iar Jazzappella presupune, pentru fiecare dintre noi, o căutare și o descoperire continuă a celei mai frumoase sonorități pe care o putem crea.
Pe de altă parte, avem ocazia să dăruim publicului o experiență unică, oferind cea mai pură și directă formă de expresie artistică: vocea umană – un instrument în sine.
Ana Cristina Leonte: Jazzappella a fost și este în continuare o provocare. Tărâmul vast și magic al vocii umane pare să fie un izvor nesecat de posibilități. Experimentând, ajung mereu descopăr tot felul de efecte noi, pe care nu știam că le pot face. În plus, sunt foarte multe lucruri pe care le învăț de la colegii mei, atât muzical, cât și uman.
Mihail Grigore: Jazzappella înseamnă muzică bună, locul unde mă separ de rigorile muzicii clasice, de care mă lovesc în fiecare zi, când studiez și cânt la violoncel.
Cam cât de greu e să cânţi jazz… fără instrumente?
Zoltan Andras: Din fericire, vocea umană este cel mai… uman lucru de pe Pământ. Când vocea umană vibrează armonios împreună cu alte voci umane, se creează un efect magic, pe care inima oricărui ascultător îl poate recunoaște și cu care se poate identifica.
Jazzul este muzica cea mai sofisticată pe care cultura contemporană a produs-o. A cânta jazz tocmai fără instrumente este nu numai o provocare, ci și o plăcere din mai multe puncte de vedere: plăcerea de a descoperi timbre, de a construi sonorități și de a improviza. Este o întreprindere foarte dinamică și o provocare continuă pentru noi, toți.
Ana Bancescu: Pe scenă, este mai solicitant decât din postura de solist vocal, acompaniat de instrumente, pentru că nu există momente de respiro. În fiecare moment, ești fie voce principală, fie parte dintr-un angrenaj sonor care trebuie să țină loc de instrument… de orice fel.
Ana Cristina Leonte: FOARTE GREU!!!…. Glumesc! Nu-mi place această atitudine specifică spațiului mioritic, în care există mereu ceva de care să ne plângem, până și de durerea în cot. Fără muncă, nici răsplată! Aș putea să compar procesul de lucru al acestui proiect cu procesul de realizare a unui mozaic: aduni bucațelele mici de marmură sau sticlă, sortezi și asortezi culorile, apoi încerci să le unduiești în forme armonioase și precise. Este o muncă de mare finețe și răbdare.
Mihail Grigore: În general, e greu să cânți jazz. Poate e ceva mai ușor fără instrumente, pentru că, după părerea mea, vocea e mai usor de controlat, un bun conductor a ceea ce simți, a ceea ce vrei să transmiți, fără să mai treacă „prin instrument”.
Ce melodii v-au provocat cel mai tare?
Ana Bancescu: Unele dintre aranjamentele lui Zoltan. Sunt foarte frumoase și inspirate, dar îți dau serios de lucru.
Ana Cristina Leonte: Compozițiile colegului nostru, Zoltan, sunt mereu o piatră de încercare și o piatră de hotar. Cu fiecare piesă studiată, am cucerit noi teritorii de posibilități tehnice, stilistice și armonice.
Mihail Grigore: Melodiile care m-au provocat cel mai mult sunt compozitiile și aranjamentele colegului Zoltan, care sună cel mai frumos, cu cele mai multe disonanțe, lucru care e, însă, mai greu de realizat față de piesele melodice, „hit-urile” mult cunoscute.
Ce vă inspiră în materie de muzică?
Ana Bancescu: Originalitatea, creativitatea, emoţia…
Ana Cristina Leonte: Muzica este o expresie nobilă a spiritului, iar inspirația este un fel de mijloc de transport al ideilor, câteodată vine, câteodată întârzie, câteodată stă (ca la CFR), imprevizibilă, incontrolabilă, inimitabilă. Nu poți să pui degetul pe ea, totuși există pretutindeni. Inspirația se află în viață!
Mihail Grigore: Tot ce e în jurul meu mă inspiră. Ca și trupe sau voci, Swingle singers, King’s singers sau The real group.
Aţi avut deja o serie de concerte prin ţară, cum reacţionează publicul la muzica voastră?
Zoltan Andras: Trebuie să spun cu reținere, dar cu sinceritate, că mă bucur enorm de faptul că un public din ce în ce mai numeros descoperă ceea ce facem noi, că lumea vine la concerte, că participă la fiecare concert ca la ceva unic și irepetabil – atât pentru public, cât și pentru noi.
Sunt unele momente de o intensitate extraordinară, când simți că publicul este complet în miezul sonorității create de Jazzappella.
Am avut plăcerea de a cânta nu numai la festivaluri și săli de spectacole din diverse orașe din România, precum Satu Mare, Timișoara, București, Cluj , Tîrgu Mureș etc, ci și, recent, anul acesta, la un festival a cappella din Girona, Spania. Publicul de acolo ne-a receptat la fel, dacă nu chiar mai bine decât cel cu care ne întâlnim în mod obișnuit. Au fost persoane din public care, la unele piese, au fost emoționate până la lacrimi.
Avem chiar fani și în rândul altor grupuri a cappella din străinătate, unde tradiția a cappella este una foarte îndelungată.
Ana Bancescu: Exista o întreagă gamă de reacții, de la curiozitate, la extaz. Cei mai mulți sunt încântați și revin de câte ori au ocazia la concertele noastre.
Ana Cristina Leonte: Suntem norocoși din acest punct de vedere! Oriunde am concertat, publicul ne-a primit cu inima deschisă. Și ce satifacție poate fi mai mare decât să lași oamenii cu zâmbetul pe buze după ce ai coborât de pe scenă?
Mihail Grigore: Publicul e plăcut surprins oriunde mergem. Nimeni nu știe la ce să se aștepte, tocmai pentru că suntem singura trupă a ccapella din țară.
Ce planuri are Jazzappella în continuare?
Zoltan Andras: Cu siguranță, unul dintre planurile în care cred cu tărie este acela ca Jazzappella să urce pe scena multor festivaluri internaționale din Europa și de pe alte continente!
Ana Bancescu: Momentan, ne îmbogățim repertoriul, vom lansa noi materiale si, de asemenea, ne anunțăm prezența la Revoluția Muzicii Românești, pe 20 septembrie, în Piața Constituției.
Ana Cristina Leonte: În prezent muncim intens la un material discografic. De asemenea, toamna aceasta Jazzappella va prezenta publicului câteva piese-surpriză însoțite și de suport video, unde dincolo de orele de studio, repetiții și partituri, membrii jazzappelini, de fapt, se joacă și se distrează.
Mihail Grigore: Multe planuri, surprize, videoclipuri, un album de colinde. Nu stăm pe loc, stay tuned!
