Oare va ploua? De câte ori ai purtat aiurea o umbrelã dupã tine deşi, atunci când auzi ploaia, îţi doreşti sãlbatic sã dansezi prin ea? Am pierdut aşa mânuşi şi umbrele… m-am despachetat sã mã pot bucura de clipe.
Utile sau nu, ducem mereu tot mai multe poveri. Frica, nevoia de stabilitate, dorinţa de a ţine trecutul mai aproape, amânarea unor decizii sau comoditatea ne fac sã purtãm amintiri, cãrţi, haine, kilograme, oportunişti şi nimicuri. Deseori devenim poveri sau ĩi purtãm pe alţii ani şi ani…. Ne ĩmpovãrãm fãrã sã ne amintim cã poţi avea destul şi dacã-ţi doreşti mai puţin nu doar dacã continui sã acumulezi.
Adunãm lucruri pentru care construim palate, le uitãm, nu le preţuim cu adevarat, le numãrãm doar din cãnd în când… atunci când ne mutãm la casã nouã. O lecţie utilã s-a dovedit cea învãţatã de la mama: aruncã tot ce n-ai purtat în ultimii trei ani!
Nu foarte demult, douã tricouri, periuţa de dinţi, o carte si un caiet înghesuite în husa chitãrii cuiva însemna cã bagajul e gata. Cele mai frumoase vacanţe sau evadãri s-au rezumat la bagaje minimale. Eventualul snobism culinar era uşor satisfacut cu douã mere, ceva brânzã si un vin. Dupã mult timp, mã simt pregãtitã sa mã întorc la asta. Am sã aleg acelaşi vin… doar sã ne povestim şăgalnic ce-am mai fãcut în ultimii 20 de ani.
Sursa foto: owenandfred.com
