Terminasem de puțin timp facultatea când, într-o discuție aprinsă pe un șantier, m-am trezit izbind cu poșeta în cap pe un domn care-şi urmărea interesele financiare într-un mod suburban. A fost poate prima dată când mi-am dat seama că trebuie să-mi construiesc mereu strategii dacă insist să nu fac compromisuri.
Sunt, de cele mai multe ori, singura femeie pe șantierele pe care le urmăresc. Nu mă plâng şi nu am pretenții, poate m-am obișnuit. De cele mai multe ori întâlnesc oameni extraordinari care se simt provocați de noi încercări ….“Doamnă dragă, eu așa n-am mai făcut…da’ nu mă doare mâna” urmat de un telefon “Am terminat, îmi place, îi tare fain”. Mi-a rămas în minte o discuție de pe un șantier de restaurare. Trebuia curățată de multe straturi de vopsea o structură metalică superbă. Am insistat să facem asta în loc să o acoperim cu un nou strat ieftin. Însemna 10 zile suplimentare de lucru migălos şi puțin profitabil dar i-am convins. Mi-au spus doar atât “Te rog nu trece pe-aici vreo 10 zile c’om mai înjura şi n-am vrea să ne-auzi”
*
E o lume a bărbaților. Toți cei care-mi sunt aproape şi-mi sunt modele, sprijin, sursă de inspirație, iubiți sau prieteni mă fac să cred că viața merge în siguranță înainte, că merită să construiești, să ai încredere în tine. În egală măsură, doamnele care-mi marchează viața mă asigură că ceea ce construim, pe orice plan, poate fi frumos, armonios şi interesant şi că doar aşa merită. Ne completăm, ne sprijinim, ne iubim, ne apreciem şi doar aşa se poate.
Mă întrebam cum pot să văd mai repede cine sunt cei pe care-i vreau aproape, ce-i unește. N-am un răspuns şi greșesc deseori omenește în încercarea de a valoriza aparențe. Știu că toți cei dragi cred în minuni, visează şi-şi iubesc familia, că-ţi poţi petrece cu ei ore minunate fără să-i auzi vorbind de bani, maşini și terenuri.
Oameni apreciaţi şi cunoscuţi în comunitate apreciază şi savurează în mod real natura, visează în hamace sub magnolii, scriu şi compun şi asta-i hrănește pentru zilele în care sunt directori, chirurgi, avocaţi, artişti de toate felurile, muncitori, economiști, sportivi sau profesori extraordinari. A lor e lumea asta şi doar ei pot să o ducă mai departe pentru simplul motiv că o apreciază, o înţeleg și o iubesc în profunzime cu tot ceea ce înseamnă ea.
*
-Îmi e dor de tine… cum te-ai mai tuns, bunicule?
-Păi cum tatăle… jumate câine – jumate leu!
