Vreau!

Wish list… sau cum s-ar zice pe la noi – rezoluţii, listă făcută în genere la final de an, pentru a defini priorităţile, aparent necesare, pentru următoarele 365 de zile. Conform DEX, rezoluţia înseamnă, printre altele, hotărâre luată de un colectiv în urma unor dezbateri. Şi cum în capul fiecăruia sălăşuiesc mai multe voci sau una singură care se ceartă mereu cu sine, putem spune că definiţia este una fidelă.

magic Aladdin genie lamp with blue smoke, but no genie face

Dorinţele sunt de mai multe feluri şi pornind de la clasificarea făcută de Epicur, îmi pun amprenta şi fac următoarea împărţeală, deloc restrictivă şi cu posibilitatea ca o dorinţă să treacă într-o altă categorie, într-o anumită conjunctură sau conform altei viziuni:

– fireşti şi necesare: sunt în mare parte nevoile de la baza piramidei lui Maslow, respectiv dorinţa de a avea un adăpost, de a putea pune ceva de mâncare în farfurie şi a da pe gât un pahar de apă, de a putea procesa şi folosi acea mâncare, adică de a funcţiona cât mai bine fizic, de a-ţi bate raza de soare pe obraz şi de a lua o gură de aer proaspăt, pe scurt, ne dorim sănătate fizică. Apoi avem nevoie de apartenenţă, de a schimba o vorbă cu cineva, dacă-s mai mulţi şi mai bine, de a da şi a primi afecţiune, iubire, de a avea un partener, de a procrea, de ne simţi în siguranţă şi confortabil cu noi înşine. Toate acestea sunt aspecte care ne asigură o sănătate mintală;

– fireşti, fără a fi necesare: aici ar intra dorinţa de a-ţi fi recunoscute meritele, de a avea succes, notorietate, de a fi prosper, respectat, de a fi updated şi tehnologizat, de a te dezvolta personal şi spiritual. Sunt dorinţe normale, izvorâte din nevoia de a evolua, însă se poate trăi lejer şi dacă nu sunt îndeplinite;

– nici fireşti, nici necesare: adică dorinţa de a vomita curcubeie, de a fi gagica lui Brad Pitt, de a avea un Lamborghini că aşa ai văzut că e cool şi alte interminabile aberaţii;

– autentice sau egotice: primele ar fi cele care sunt în concordanţă cu natura noastră divină, a căror îndeplinire ne asigură o stare de bine, spre fericire chiar, în timp ce dorinţele care ţin de ego sunt superficiale, iluzorii şi bifarea lor nu duce decât la un nou val de dorinţe – nemulţumiri, tot mai puternic şi mai frustrant. Aş fi adăugat şi dorinţele altruiste, cele care sunt îndreptate spre semeni, însă rar sunt sincere, poate doar atunci când sunt adresate familiei, în rest cam zgândăresc egoul “ce de treabă sunt, cum doresc eu binele individului de lângă mine”.

Dezideratele diferă şi în funcţie de vârstă: copiii doresc jucării, adolescenţii gadgeturi, obiecte care să le dea încredere în ei înşişi şi să le confere o identitate socială, adulţii, ajunşi la vârsta la care sunt mai conştienţi de sine şi de faptul că ce e în exterior nu te poate ferici în măsura în care o face interiorul, îşi doresc echilibru, linişte, timp care trece cu folos, sănătate, înţelepciune, iar vârstnicii probabil că îşi doresc să nu aibă regrete.

Să ne fie parcursul armonios, cu cât mai puţine dorinţe şi cât mai multă acceptare şi apreciere. Ho ho ho, Merry Xmas!

Sursă foto: thehenrybrothers.files.wordpress.com