Sărbătoare mare pe Bulevard zilele acestea, un an de funcţionare doar în mediul online nefiind un lucru tocmai uşor. Pesemne că lumea îşi face bine treaba pe aici şi cu toate că rubricuţa de weekend nu a ajuns încă la un moment festiv, vă transmit cele mai încurajatoare gânduri şi fix atâţia ani de promenadă, câţi vă doriţi!
Şi dacă tot vorbim de aniversări, ia să vedem cum mai e privită în vremurile noastre o zi de naştere. Facebook-ul, stăpânul de temut al vieţii contemporanului, ne anunţă în permanenţă cine sunt fericiţii sărbătoriţi ai zilei. Procedura e simplă: arunci un ochi în dreapta sus, dai un click, sari cu lamulţianiu’ şi ai îndeplinit una din sarcinile zilei. Grozav! Ceva mai impersonal nici că se putea.
În frenezia culegerii de “prieteni”, listele abonaţilor FB abundă în număr de amici. Sute peste sute, din care probabil îţi pasă în mod real de vreo 10%, restul fiind la secţiunea cancan. Habar n-ai când s-au născut, ce gânduri sau trăiri au, în afară de cele expuse demonstrativ, care de multe ori nu reflectă starea de fapt şi în genere, nu te leagă vreo amintire semnificativă de persoanele respective. Dar, din ceva reciprocitate sau dintr-un mecanism automat de urat, trânteşti un „la mulţi ani” pe wall, urmat negreşit de trei semne de exclamare. Dacă vrei să pari mai apropiat, după ce scrii urarea cu pricina, vii cu virgula, urmată de numele sărbătoritului… apoi, desigur, cele trei semne de exclamare. Aşa se face că pe pagina cetăţeanului zace un happy birthday sec şi steril, strigat de o Deea Deyutza.
Ca şi experiment, am scos data naşterii de pe site-ul mai sus amintit, să vedem ce rămâne după cernere. Şi rămâne puţin, dar cu însemnătate, ceea ce unge mai bine sufletul. Impersonalul se transformă din nou în particular, urările sunt mai pline de consistenţă, iar bucuria ataşată felicitării primite e mai autentică.
Ţin minte şi acum datele de naştere ale prietenilor din generală, liceu şi facultate, pentru că ziua lor era întradevăr un motiv de bucurie, fie că primeam bomboane în clasă, fie că trăgeam câte un chef bun, depinzând de vârsta la care eram. Mi-e drag să-i sun sau să le dau câte un mesaj şi pot să le urez câteva vorbe mai pline de semnificaţie, întrucât îi cunosc la un nivel ce depăşeşte superficialul. Chiar dacă, din diverse motive, cu unii nu mai ţin o legătură foarte strânsă, tot avem un trecut care ne ţine cumva laolaltă.
Sigur, mereu apar oameni noi în viaţa individului, de care te ataşezi sau care îţi devin simpatici, însă e mult mai greu acum să înregistrezi datele lor de naştere. Dacă nu reuşesc nicicum să reţin noile informaţii, mă folosesc de facebook-ul cel plin de resurse, în scop de reminder, însă transmit o urare sinceră, într-o manieră privată.
Aniversarea unei persoane e un motiv solid să-i arăţi că încă o preţuieşti, chiar dacă timpul şi circumstanţele ar spune că uitarea îţi dă târcoale!
Sursă foto: celebrationandpartyblog.com, someecards.com
