Am pornit într-o minunată aventură propusă de prietena mea Simona, către o destinaţie pe care, după părerea ei, era absolut necesar să o văd. Cum am încredere oarbă în ea, nu am stat pe gânduri şi am zis da.
Deja aveam notat în agendă, de acum o lună, ziua în care trebuia să mergem în Copşa Mare.
Pe drum îmi sună telefonul şi când interlocutorul meu află destinaţia mea întreabă: „Eşti sigură că e frumos acolo? Cred că e cam plouat”, eu spun fără să ezit: „Dacă Simona spune că e frumos, înseamnă că aşa e!”
Râdem ce râdem, iar pe drum aflu că, în satul Copşa Mare, ne aştepta Giovanna Basetti pentru un prânz.
Într-adevăr s-a adeverit faptul că era necesar să cunosc această parte a ţării, aflată la 30 de km de Sighişoara, loc pe care l-am vizitat de nenumărate ori, dar niciodată nu m-am oprit în satele din apropiere. Sunt localităţi încă „neatinse” de modernitate, cu un farmec rural deosebit: satele Alma Vii, Atel, Biertan, Dealul Frumos, Copşa Mare – acestea sunt doar câteva dintre ele.
[easyrotator]erc_61_1379346274[/easyrotator]
În 2005 Paolo şi Giovanna Basetti s-au decis să restaureze câteva case din această zonă. Iniţiativa face parte dintr-un proiect de conservare durabilă şi implică restaurarea şi dezvoltarea turistică. Intenţia lor a fost de a proteja patrimoniul arhitectural european.
Prima mea întrebare când i-am întâlnit a fost: de ce România? Copşa Mare?!
Mi-au răspuns sincer că aveau afaceri în România şi făceau naveta. Întâmplător, au trecut prin Copşa Mare şi s-au îndrăgostit. A fost iniţial o casă, apoi alta, apoi alta, apoi alta. Descoperind cultura, tradiţia, istoria locului, au tras cu dinţii pentru a redefini importanţa acestor locuri, pentru a schimba mentalităţi şi pentru a face o restaurare de calitate.
Giovanna ne-a pregătit un prânz delicios, probabil unul dintre cele mai reuşite din viaţa mea. Nu pot să descriu sentimentul de linişte şi seninătate care te cuprinde când te afli pe acele meleaguri şi într-o asemenea companie.
Este pentru mine un mister, dar mai ales o lecţie de viaţă, cum această familie, cu atât de multe preocupări, financiare mai ales, din întreg mapamondul, să aleagă să culeagă după copiii ieşiţi de la şcoala satului, resturile de cutii de lapte, aruncate pe uliţă, pentru că…încă mai au de învăţat.
