La mare, la soare

Precum Tudor Chirilă şi a lui obsesie pentru mare, gândul încă mi-e la zile mai luminoase, cu tălpi încinse pe nisip. Nu sunt fan al Vămii, uşor insalubră pentru gustul meu, dar nici al Mămăicii, un surogat al bunului gust, dar pot să înţeleg afinitatea rebelilor – rockeri – easy going – chill people pentru prima variantă sau a party animals cu dorinţă de epatare, pentru staţiunea din nord.

brindusa1

Din aceste considerente aleg să-mi pun cearceaful undeva la mijlocul intervalului, nici chiar la Costineşti, tărâmul celor forever young. Un loc de unde poţi accesa cu uşurinţă orice staţiune, în funcţie de starea cu care te trezeşti în ziua respectivă. Şi da, cearceaful, pentru că de aceea mergi la mare, să ai contact cu natura în forma sa brută, nu să stai cocoţat în vârf de şezlong ca nu cumva să te atingă vreun bob de nisip. Întradevăr, folosind această metodă de făcut plajă rişti să ţi se impună un fetiş pentru picioare când un stimabil decide să-şi plaseze prosopul la câţiva centimetri de bucata ta. Se mai şi aşază pe margine, cu picioarele întinse, asigurându-se astfel că te va scobi în nas cu falangele…

 

În staţiunea cu pricina nimeni nu tinde spre perfecţiune şi admiraţie, iar corpurile sunt mai aproape de realitate. O burtă, un dos supradimensionat, o zbârcitură, o pilozitate şi uite aşa te simţi şi tu mai bine cu minusurile din dotare… sau cu plusurile. Românul de rând e mare haplea şi sedentar deopotrivă, ceea ce se reflectă evident şi în ambalaj: ei au pântece de luna a şaptea, iar ele sunt fie dop, cu mult conţinut de la brâu în sus, fie pară, cu greutate în emisfera sudică.  Niciodată nu am văzut atâţia copii graşi ca şi în acest sezon, inclusiv odrasle de 3-4 ani. Dar cam cât discernământ să ai să asişti liniştit sau mai degrabă să participi la îngrăşarea pruncului? Chiar nu se observă apariţia primilor colăcei şi a fălcuţelor sau o fi un semn de bunăstare când copilul e durduliu?

Totul e acceptabil atâta timp cât implică bunul simţ sau măsura ridicolului. O doamnă împlinită cât de bine a ţinut neapărat să ne arate toate proeminenţele fizicului purtând slip tanga ş’atât, lucru ok de altfel, fiecare fiind liber să se simta bine în propriul corp. Coechipierul, un tip pe măsură, dar totuşi mai cuviincios, părea foarte încântat de minunata lui consoartă. De aici până la un show încărcat de lascivitate pe malul mării nu a mai fost mult: îmbrăţişări şi atingeri tendenţioase, pupături, poze senzuale în spuma apei, pleata ei aruncată în toate părţile precum biciul, dansuri dezlănţuite… bieţii copilaşi prezenţi pe plajă erau cu ochii cât cepele. Atâta tensiune te poate consuma ce-i drept, aşa că din când în când era necesară câte o îngheţată, pufuleţi sau un festin prelungit la portbagajul maşinii, aşa, pentru menţinerea siluetei.

Marea e etern minunată şi fascinantă, însă, cu nodu-n gât, trebuie să ne luăm rămas bun de la ea până la anul, asta dacă nu cumva plănuiţi o excursie în Bora Bora în toiul iernii, fapt pentru care veţi fi infinit invidiaţi.

brindusa2

Surse foto:  bloginculori.wordpress.comsomeecards.com