Azi, în direcția opusă felului meu de a fi, voi fi altfel și voi scrie de mai puțin bine despre un loc din orașul nostru de la care am avut așteptări foarte mari: Terasa Beyfin.
Acum câţiva ani fost invitată la faza de proiect a Beyfin, să-mi dau cu părerea într-o privință care ținea de specialitatea mea. Atunci, printre discuții, am avut privilegiul să văd noua terasă. Promitea a fi, atât din cuvintele celor care gestionau proiectul, cât și din ceea ce avea ca bagaj genetic terasa, elementul chic de care avea nevoie orașul.
Istoria Clujului te înconjoară, puteai admira ore în șir stilul bizantin al Catedralei Maicii Domnului sau, avându-l în fața ta pe Avram Iancu să-i afli CV-ul sau pur și simplu să te întrebi dacă a meritat sau nu amplasarea lui în fața catedralei.
Cu aceste așteptări am pășit într-o duminică, alături de familia mea, pe faimoasa terasa. Ajunsă la etaj, priveliștea mi-a fost furată și distrusă de „curentul” atât de bine împământenit locului: “românismul”. Poate, fiind la etaj, între atâția „curenți” care circulă prin zona noastră, acesta și-a găsit casă bună și rădăcini permanente la sofisticata (mă!) terasă.
Curentul “românism” este caracterizat de sloganul “Lasă, mă, că mere și aşe”. La ce folosesc școlile de design, școlile de bucătari, managementul de locație? Mult să fie, cât de prost și … să vezi ce fac eu cu google experience!
Un exemplu tipic de românism, amestecat cu un puțin comunism și varza a la Cluj e gata. Terasa plasticată primită cadou de la furnizori (gratis, că deh, e cel mai profitabil), umbrelele greoaie și murdare, nepotrivite pentru o priveliște atât de frumoasă. Micii serviți, alături de foaie gras, guacamole și somon, pe pat de salată verde cu germeni de grâu …pentru decor, au fost dezamăgirea verii pentru mine! Am văzut multe, dar o asemenea insultă adusă unui loc magnific și special, încă nu.
Nu cred că oamenii înțeleg importanța acestor obiective în orașul nostru, şi nu numai. Un asemnenea loc este mai mult decât o terasă cu mici și bere, este un obiectiv în care eu, clujeancă, pot să le explic copiilor mei istoria țării și a orașului în care trăiesc, iar un străin poate admira liniștit tot orașul. Așa cum noi mergem, avizi de informații, și aflăm detaliile istorice, tradițiile și obiceiurile Italiei, Austriei, Franței, Spaniei etc, la fel, foarte mulți străini și-ar dori să se bucure de Cluj-Napoca!
Dacă am ajuns la o asemenea performanță, ar trebui să știm să o gestionăm, să învățăm de la cei care știu și să renunțăm la combinații sofisticate de mici cu somon. Să alegem un drum coerent, oricare ar fi el.
Varza a la Cluj, micii și ceafa de porc au farmecul lor, dar nu în combinație cu somon fume, germeni de grâu și Dom Perignon!
Există multe locuri speciale în oraș, care au înțeles că nu poți să mergi 20 de ani înapoi, ci e must să pășești în viitor. Am scris și vom mai scrie despre ele.
Azi a fost despre lecții pe care e important să le învățam, din greșeli.
Foto: Laura Bâlc
