12 noaptea. Lună plină, albastră (deşi nu părea albastră ochilor noştri de profani, astrologii de serviciu de pe diferitele canale de ştiri ne povesteau despre acest rar fenomen). Patru prietene se pregăteau să-şi înceapă aventura verii spre fascinantul ţinut al Egiptului… zburând din Budapesta.
Prima probă de trecut: îndesarea celor patru geamantane în maşină – mai greu decât îşi poate imagina cineva: “gemantanul meu primul”; “ba nu, al meu că-i mai mare”, “de ce nu al meu că-i mai mic?”. Dupa 10 minute, trei geamantane îşi găsiseră locul în portbagaj, iar cel de-al patrulea servea drept perete despărţitor între fetele înghesuite pe bancheta din spate.
După vreo 100 de km de râsete şi poveşti nemuritoare, că doar nu ne mai văzusem de ceva vreme, realizăm că nu suntem pe autostradă, ci muuult prea departe de ea. Ratasem de mult intersecţia care trebuia să ne ducă până la poarta aeroportului. Ceasul maşinii ne indica timpul cu o oră în urmă, lucru pe care îl omisesem de altfel când ne-am calculat timpul necesar până la aeroport. Ce mai? Tot răul spre bine. Ne vom ruga de cineva în aeroport să ne facă check-in-ul mai repede, vom trece de controlul de securitate şi ne vom năpusti la duty-free-uri pentru achiziţii scurte, după care vom intra în primul restaurant pentru a ne pregăti de zbor cu …4 Cosmo-uri. Că tot era ora de visat… Odată ajunse în aeroport, nici vorbă de aşa ceva. Check-in cu 2 ore înainte, noi rupte de oboseală, o cafenea în care se înghesuia toată lumea, şi, bineînţeles, nu se servea nici un Cosmo.
În avion am căzut instant, pe capete, nu înainte de a ne împrieteni cu Alex şi Ana, doi copiluţi de 2 şi 4 ani, absolut adorabili. Ne-am trezit tocmai la timp să vedem de sus Marea Roşie şi deşertul ce o mărginea. Minunată privelişte.
După mici peripeţii cu viza (am rămas ultimele în aeroport, împreună cu doi băştinaşi care ne povesteau multe, dar pe limba lor), ne-a întâmpinat transferul nostru privat – un minibus cu “aer condiţionat de la geamurile deschise” ne-a preluat şi ne-am îndreptat spre hotel… din păcate nu spre hotelul nostru. Domnul şofer, care nu vorbea nicio limbă de circulaţie internaţională, înţelesese greşit hotelul, şi nu pricepea de ce nu coboram din maşină. După o explicaţie care s-a sfârşit cu o imensă febră musculară la mâini, s-a îndreptat spre hotelul unde am fost cazate.
Un resort superb, format din 3 hoteluri, cu nenumărate piscine (pentru copii, fără copii, cu valuri, pentru linişte, distracţie sau sport), restaurante (cu specific italian, chinezesc, sea food şi altele), club, baruri, terase, tot ce îţi poţi dori de la vacanţa de relaxare pe care o plănuisem în fascinantul Egipt.
Una din dezbaterile pornite încă de acasă: „mergem sau nu mergem la piramide?” Din păcate, în perioada în care am fost noi, tensiunile sociale din Cairo erau semnificative, motiv pentru care am fost sfătuite să nu riscăm. Chiar şi în această situaţie, posibilităţile de relaxare sunt nenumărate: snorkeling, înot cu delfini, excursii în Valea Regilor, spectacole cu delfini, plimbare cu submarinul sau vizitarea oraşului Hurghada. Egiptul poate să ofere fiecăruia câte ceva.
Excursia la snorkeling şi înot cu delfinii a fost minunată. Una dintre fete, aşteapta de vreo 10 ani o ofertă 3 în 1 (delfin, dresor şi piscină) şi a fost în culmea fericirii. Ghidul ne-a povestit despre întâlnirile sale face 2 face cu delfinii, în care aceştia l-au privit drept în ochi, un sentiment de nedescris spunea el. 
Coralii în culori tari şi viaţa subacvatică sunt de o frumuseţe rară şi îţi induc un calm inegalabil. Pisici de mare cu pete turcoaz, peştişori “Nemo”, căluţi şi steluţe de mare, vietăţi submarine care mai de care mai colorate, mai neobişnuite şi mai speciale, făceau parcă o paradă a frumosului, tendinţele niciodată demodate ale Mării Roşii.
Într-una din zile ne-am hotărât să vizităm Hurghada… cu ghid, mai sigur pentru patru fete singure, aiurite de cele mai multe ori, mult prea relaxate pentru un loc atât de “pitoresc”. Din Hurghada poţi cumpăra orice: genţi la tot pasul (Vuittoane şi Birkin-uri atârnate pe tarabe), “shisha” – narghilea de toate calităţile, mărimile şi culorile, mirodenii care mai de care mai aromate, şaluri şi multe altele. Se negociază mult şi oriunde, dacă ai calităţile necesare. Experienţa unei negocieri e specială pentru o femeie. Mai zâmbeşti, mai te faci că pleci şi, în final, cumperi produsul la jumătate de preţ, sau poate chiar mai ieftin. După o rundă de cumpărături (suveniruri fără număr) am luat cina într-un restaurant cu specific de peşte, un loc unde mănâncă localnicii, decorat în cel mai simpatic mod cu peşti coloraţi pe pereţii albaştri evident, mese de plastic şi un bucătar care ieşea din când în când la colţul imobilului pentru a savura o shisha. Mâncarea a fost extraordinar de bună şi incredibil de ieftină. În orice loc vizitaţi, vă sfătuiesc să gustaţi mâncare tradițională, dar nu în localuri adresate turiştilor, ci acolo unde mănâncă localnicii. Veţi descoperi că toate culturile sunt frumoase şi aparte în felul lor.
Drumul spre casă… a fost presărat şi el cu peripeţii, transferul care a întârziat o oră, gerul din aeroport, oboseala ultimei nopţi nedormite şi altele au condimentat sfârşitul.
Egiptul e special. Merită văzut. Dar orice excursie sau vacanţă trebuie petrecută cu oameni frumoşi şi dragi. Acesta e secretul unui sejur reuşit.
Sursa foto: Arhiva personală Laura Rusu, Google
