Sfârșitul lumii nu mai e ce a fost. Cândva, oamenii intrau în panică, soiul acela cumsecade de panică soldată cu sinucideri în grup, migrații de pe un continent pe altul, exterminarea unor specii de mamifere mari, pârjolirea recoltelor, adăpostirea în peșteri sau construirea unor piramide înalte de zeci de metri. După ce se constata că balaurii n-au mâncat Luna ori Soarele, umanii răsuflau ușurați, ieșeau din peșteri, dărâmau oarecum ușurați piramidele construite de alte popoare, se întrebau unde au dispărut mamuții și, după ce terminau de ridicat din umeri ca răspuns la întrebarea legată de mamuți, treceau la exterminarea altei specii de mamifere, așteptând momentul în care un nebun ori un învățat (uneori, una și aceeași persoană) prevestea iminența ciocnirii Pământului cu o stea cu coadă. Desigur, panica aceea cumsecade era repusă în drepturi, întregul ciclu era reluat și omenirea-și vedea liniștită de sfârșit. Nu știu când s-a produs ruptura, probabil cu ocazia sfârșitului lumii de la începutul noului mileniu, când s-a constatat că bunătate de virus y2k n-a fost în stare să prăbușească www-ul și tot ce era conectat la el. Au fost semne că relația dintre omenire și sfârșitul lumii a intrat în impas. De exemplu, faptul că ultima aliniere a planetelor din sistemul nostru solar a fost tratată ca o știre secundară, intrând abia a patra în buletinele de știri de la tv, după știrea despre noile implanturi ale unei vedete naționale.
Oamenii nu mai aleargă de pe un continent pe altul, aleargă între două mall-uri pentru a prinde reducerile de sfârșitul lumii anunțate în spoturi publicitare, pe panouri outdoor ori bannere pe bloguri. Câte un excentric aruncă banii pe două-trei buncăre dotate cu kituri de supraviețuire postapocaliptică (știți voi, apă plată, conserve de ton din Thailanda, maseuze tot de acolo – trebuie să scapi cumva de tensiunea indusă de stress- televizoare LCD în caz că OTV-ul începe să retransmită după cataclismicul final, pastă de dinți cu periuță la promoție și alte nimicuri absolut necesare) dar astea sunt excepții. Facebook-ul e plin de glume la adresa calendarului mayaș și doar câtorva bătrâne de la țară le mai tremură mustățile la gândul că anul ăsta ar putea fi ultimul pentru umanitate. Nu spun că-i bine, nu spun că-i rău, textul meu de azi e doar o constatare. Oricum, în caz că nu ne mai citim după 21.12.2012, vă urez să aveți un sfârșit de lume fericit și poftă bună la masă. Încercați să nu abuzați de cârnați, piftie și digestive cu ocazia Crăciunului.
Să fiți sănătoși.
