Eu – anti sărbători impuse şi bucurii programate – constat că odată cu trecerea primăverilor încep să le ador.
Mărţisoare, flori, soare, bucurii mici care fac diferenţa. Nu aş fi reusit acestă performanţă dacă nu ar fi fost un mărţisor primit de la un anumit Prinţ, pe numele lui de scenă, Andrei.
Cred că ceea ce îmi place cu adevărat în luna Martie e re-amintirea faptului că am fost binecuvântată cu o mamă perfectă. Sursă de inspiraţie, putere, blândeţe şi iubire necondiţionată.
Când privesc în ograda proprie, lucrurile sunt pe invers. Cu Gloria lucrurile stau cu susul în jos. În loc să fiu eu pentru ea o sursă de inspiraţie şi pedala care spune până aici, drumul e acesta sau nu exagera că nu se cade, ea este cea care mă invită la un ceai să discutăm. Şi îşi ia privirea de înger şi toporul în mâna stângă şi începe conversaţia. În funcţie de comportament, primeşti biscuiţii pentru ceai din mâna dreapta, sau nu:).
Aşa că, cochete sau nu, mamele de fete sunt de multe feluri, mentori sau umili discipoli, dar toate au ceva în comun: o legătură specială indestructibilă.
Asa cum a spune Gloria atunci când a avut de făcut o prezentare pe scenă şi eu plină de emoţie şi cu vorbele tremurânde o întreb: te ajută mama cu ceva?
Ea: Da,mama. Când intru pe scenă, te rog să nu ţipi ca o nebună:)
Tot aşa cred şi eu în nebunia acestei relaţii minunate, complexe şi complicate mamă-fiică.
Credite foto: Emil Costruț
