Nu ştiu care a fost reacţia voastră când aţi aflat că vin trupele anilor ’90 la Cluj, dar eu cred că în sfârşit i-am înţeles pe oamenii mai în vârstă pe care-i observam fericiţi în faţa scenelor la concertele Metallica sau Aerosmith din Bucureşti. Nu ştiam de unde le vine energia. Păi de unde? Din muzica tinereţii. E drept, la mine muzica anilor ’90 e mai degrabă muzica din copilărie, de la radio ori de pe casetele cu selecţii din care nu lipseau Ace of Base, Nana ori Coolio, presărate cu câte o fată cu părul de foc. Dar să nu devenim trişti, fiindcă e păcat şi mai ales pentru că cei de la Transylvania Music Event ne pregătesc la Cluj, într-o sală nouă, muzici vechi, care e imposibil să nu trezeasă ceva în noi. Fie ne amintesc paşii de dans, nopţile, mai mult negre decât albe de prin discoteci, dedicaţiile de la radio şi câte-un crush de care am uitat, dar care venea asezonat cu un “I’m lonely” şi poate un plâns înfundat. Pentru că sunt convinsă că fiecare, şi-aici mă refer la cei născuţi înainte de 90, îşi mai aminteşte câte ceva din vremea aceea, pe plan muzical, desigur, am luat la întrebări câţiva oameni să vedem unde duc poveştile şi ce ne îndeamnă să participăm sâmbătă la party-ul amintirilor dansante de la Sala Polivalentă.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când îmi aduc aminte de vremea reuniunilor de clasă la sfârşit de trimestru parcă şi simt gustul eclerului cu frişcă pe care-l făcea mama lui Sebi şi aud liniile melodramatice ale refrenurilor de piese Rap. Ce mă mai rupeam în figuri atent studiate în faţa oglinzii din sufragerie (încă nu ştiam că avem living). Erau nişte mişcări inspirate din Michael combinat cu Nick Carter combinat cu epilepsie. Ce mai, eram pe val. Din boxele dublu casetofonului meu, până să urle Bon Jovi, au rap-ăit Snap sau Nana şi încă mai zâmbesc când le aud pe undeva piesele alea, ştiţi voi care. Bine, eu ascultam şi Toto Cutgno, dar despre asta cu altă ocazie, mi-a povestit Bogdan, pe care cititorii Revistei Bulevard îl ştiu sub numele de MisoGin şi poate i-au recunoscut stilul.
Alt copil, acum mare, dar cu mintea inocentă când vine vorba de poveşti muzicale din ’90, e prietena mea Ileana, care va veni la Cluj special pentru cele două petreceri organizate de TME. E drept, s-a bucurat când a auzit de Rudimental, pentru că toţi vrem să ne ţesem amintiri noi, dar nu s-a dat înapoi când a venit vorba de o dănţuială ca pe vremuri cu SNAP!, Nana and co. Iată ce mi-a povestit, ca preview la ce va trăi sâmbătă la Cluj:
În copilărie eram mare fană de eurodance, numai ai mei ştiu cât îi torturam în excursiile cu maşina cu cele câteva casete de compilaţii pe care mă miorlăiam să le bage pe repeat. Ţin minte că iniţial sursa mea de muzică a fost un vânzător de casete piratate în piaţa de vechituri care aveam norocul să îmi fie vecin. Îl chema Peter, era ungur, şi primea de la cunoştinţe de peste hotare casetele cu pricina. Aveam peretele comun cu apartamentul lui aşa că seara înainte să adorm stăteam cu urechea lipită de el cât mai citeam, iar când prindeam câte o piesă de care mă îndrăgosteam o ţineam minte că să o pot fredona a doua zi. Dacă reuşeam să i-o cânt identificabil lui Peter, îmi dădea caseta împrumut.
Apoi a apărut Viva TV şi tata a meşterit ceva conexiune de la combina audio la televizor şi n-am mai depins de vecinul. A fost o perioadă în care nu făceam faţă cu casetele goale şi făceam selecţie peste selecţie, mereu piesele de care eram mai plictisită sau pe care le dădea o dată pe ora erau înlocuite de altele mai noi şi mai rar difuzate.
Eram atâta de mândră când prindeam câte un cântec pecare îl vânam de săptămâni, dimineţi întregi, cu zeci sau poate sute de „starturi false”. Le-am ascultat pe toate atât de obsesiv că încă mai ştiu versurile şi abia aştept să mai fredonez o grămadă din ele la We love the 90’s party. Deşi de atunci mi-au crescut standardele în materie de artişti şi sunet, iar eurodance-ul e faţă de ce ascult în prezent că un ringtone midi faţă de unul mp3, nostalgia compensează şi cred că voi redeveni copilă pentru câteva ore. Din toţi artiştii de Nana sunt cel mai încântată, ca să aud şi eu live câteva din piesele preferate din perete, cum ar fi Remember the time sau A second, din vremea în care credeam că Nana e o tipă, aşa cum recent am aflat că încă mai cred unii din prietenii mei.
Ce-mi mai amintesc eu din vremea aceea, pe când îmi agăţam cu bandă de izolat antena de la radio pe pereţi să mai aud câte ceva nou, erau dedicaţiile de la radio. Playlist-urile abundau de muzica ce acum o mai auzim doar la câte un party tematic. Dar oamenii de radio ştiu mai multe, ei aveau… altă frecvenţă.
De muzica anilor ’90 îmi aduc aminte uneori cu un sentiment de nostalgie, de care mă scutur repede și cu o ușoară senzație de jenă, nejustificată. Muzica era faină și atunci. Cert e că era mai ritmată, mergea foarte bine pe matinal. La începutul anilor 2000 mai mult piese Snap!, Nana erau chiar pe havy rotation, intrau uneori din oră în oră. La emisiunile de dedicații se cereau Nana „Lonely” și mai ales Snap „Belive in it”, era o declarație de dragoste maximă. Versurile erau destul de explicite și chiar dacă nu toată lumea cunoștea foarte bine engleza pe atunci, cuvântul sex era de ajuns ca sa fie clar pentru toată lumea. Muzica de atunci suna totuși mai diferit față de ce se aude acum pe radiourile comerciale. Aveai de la Peter Andre la Coco Jambo și muzică „neagră”, unde vocea masculină era puternică și dublată de o voce feminină. Acum toți băieții care fac R&B și hip-hop au o tonalitate efeminată, ceea ce e cam nașpa, mi-a povestit Silvia Surugiu (acum la Radio Unirea FM, Alba Iulia).
Dacă vine vorba de muzică, mai ales la Cluj, şi mai ales dacă e de săpat prin amintiri, cunoaştem un pasionat pe care nu avem cum să nu-l luăm la întrebări. Bogdan Roşca-Zăsmencu, manager la Radio Cluj, s-a plimbat şi el câteva clipe printre amintirile muzicii anilor ’90.
Pentru cei care trec de al patrulea deceniu al vieţii, muzica din acei ani era muzica libertăţii. Dacă înainte de 1989 discurile de vinil şi benzile de magnetofon se schimbau pe sub mână, libertatea cu care se comercializa muzica în anii 90 era ceva cu totul nou. Vă amintiţi de magazinul de casete şi CD-uri de pe Bulevardul Eroilor din Cluj? Erau destul de scumpe fonogramele, dar lumea se înghesuia să vadă ce se poate cumpăra şi cea a mai apărut.
La Radio valul de muzică disponibilă liber pe piaţă a însemnat două lucruri. În primul rând dispariţia treptată din playlist a interpreţilor mult prea promovaţi în comunism. E cazul divelor cum sunt Corina Chiriac, Angela Similea care se numărau printre puţinii artişti care cântau muzică uşoară înainte de 1989. Ele s-au confruntat pentru prima dată cu fenomenul pieselor prea difuzate-arse, cum se spune – care, chiar dacă sunt hituri, ajung să agaseze publicul. În faţa acestui fenomen artiştii autohtoni au trebuit să se reinventeze. Unii au reuşit, alţii nu. Exemplul Loredanei Groza este unul fericit.
Mai apoi, ne-am confruntat cu un val de muzică de o calitate îndoielnică. Sunt foarte multe exemple în acest sens. M-aş opri doar la one hit star-urile care au scos o piesă ce a ajuns sus de tot, după care nimeni nu a mai auzit de ei.
Trupele ce vor cânta la Cluj sunt cele care au produs cele mai melodioase hit-uri ale anilor 90. Puneţi una dintre piesele lor să ruleze şi veţi vedea că toată lumea (peste 35 de ani) le fredonează. Să mai spun că muzica devine preferată atunci când este asociată cu momentele frumoase ale vieţii? Întrebaţi părinţii ai căror copii sunt acum în clasele primare pe ce muzică au dansat la nunta lor sau la chefurile din Haşdeu!
Libertate, amintiri ascunse, jenă, dans, ritmuri, guilty pleasure sau cum vreţi să-i mai spuneţi, muzica aceea a trecut prin viaţa noastră cândva şi simplul fapt că după atâţia ani a rămas fredonabilă şi ne-o amintim cu uşurinţă şi emoţie, ne îndeamnă să mai gustăm înc-o dată din ritmurile ei, să ne ruşinăm poate, să ieşim din zona confortului muzical în care am pătruns şi să ne transformăm în nişte copii ce au pentru o seară dreptul de a se întoarce în trecut pe paşi de dans. Don’t be lonely! Ne vedem la party!
Surse foto: tv-h.ro, flaviucicirean.ro, wikipedia.org
