A fost odată un Făt-Frumos. Tatăl lui, agricultor din moși strămoși s-a gândit că fiul moștenitor trebuie să depășească condiția familiei și l-a trimis la școală, la oraș. Și pentru ca tradiția familiei să nu se piardă l-a trimis să studieze agricultura. Tânărul, care avea o educație aleasă, însă puțintel rudimentară, așa ca pe la sate, a căzut în reverie când s-a întâlnit cu orașul. La universitatea aceea care pregătea agricultori cu diplomă a întâlnit numai Cosânziene. Luminile orașului l-au sedus complet și astfel nopțile i-au devenit zi. Inteligența sa nativă l-a ajutat să priceapă repede că școala vieții e cea mai importantă. Emanciparea a substituit studiul și viața de noapte i-a luat mințile băiatului. De-abia acum începe povestea adevărată a tânărului viitor fermier…
Tănărul Făt-frumos, căci era tare vânjos de la coasă și viril în obraji de la laptele ciurdei tatălui, s-a inițiat în turnirurile cu femeile balaur, căci se visa a deveni cavaler și a scăpa domnițele de sub vraja zmeilor de la oraș. În imaginara sa luptă, el salvatorul, le răpea din castelele penthouse sau din bolizii zmeilor și le ascundea în umila garsonieră închiriată cu banii storși din contractele afacerii familiei cu Milka. Acolo le deposeda de opincile Convers sau cele cu ”toace” de 15 cm recitându-le din ”Viața la țară” a lui Topârceanu sau amețindu-le cu citate din ”desculțul” Stancu a lu’ Zaharia, ăl de era bunicul dascălului din sat. Le recita până le săreau cameșile de pe săracele balaure, apoi profitând de despuierea lor le punea dinaintea oglinzii de la baie, așa ca să le fie rușine și să le treacă fixația privirii. Exorcizările cu pricina se lăsau cu răni adânci, căci uneori în furia lor, Cosânzienele îl călcau pe cap. I se duse vestea în oraș de mare îmblânzitor de balaure și astfel vestea ajunse și la urechile lui tatsu. Omul n-a avut încotro de gura babei și bârfa satului și a venit la oraș să afle adevărul. L-a prins pe Făt-Frumos în flagrant, nu cu vreun harem de Cosânziene cum v-ați fi așteptat, ci în piață vânzător la tarabă; comercializa încălțările și au coutur-urile provenite de la balaurele exorcizate. Din cauza devotamentului arătat cauzei fusese exmatriculat de la universitate. Bătrânul, om bun din fire, dar năbădios ca orice ardelean i-a administrat o bătaie soră cu moartea, de bietul de el, din Făt-Frumos-ul satului ajunsese biata gloabă ce se căuta de jăratec doar în oglinda garsonierei, acolo unde balaurițele își pierduseră fixația. Da voi ce credeați că pierduseră, virginitatea? Ca să nu fie de rușinea satului, bătrânul și-a învățat fiul ce înseamnă compromisul, ceea ce balaurițele n-au avut cum să-l învețe. Așa că l-a dus înapoi la școală, l-a înscris la cursurile cu taxă, i-o plătit tot și l-o sfătuit să nu vie acasă fără diplomă de inginer agronom, ori horticultor, ori orice altceva ce presupune continuitatea afacerii familiei. I-a atras înadins atenția, că dacă vrea să se facă popă, să continue cu exorcizările, atunci să o facă pe banii lui, dar după ce-și va lua diploma de la universitatea agricolă. Din respectul strămoșesc pe care-l purta părintelui său, tânărul Gloabă-Făt-Frumos s-a pseudocumințit și a luat în serios studiul. Normal că și-a luat diploma, că povestea este despre Făt-Frumos; voi ce credeați?!…
Natural, că odată obișnuit cu binele, tânărul a continuat în taină cu practica exorcizării. Totul a decurs normal până în noaptea în care o balauriță i-a căzut cu tronc. Pfui Piază Rea! Ce amor l-a lovit pe tânăr! Era atât de îndrăgostit încât a sechestrat-o pe acea balauriță în garsoniera lui, unde trăiau într-un sublim concubinaj. Convins de măreția faptelor lui, motivând familiei că au crescut costurile cu taxele școlare, și-a mai luat pe ascuns un apartament unde continua exorcizările într-o taină și mai mare. Viața lui devinse rutina casă – balaurița îndrăgostită – cursuri – exorcizări. Și cum totul are un revers, acestui tânăr nebun de frumos i s-a întâmplat o a doua îndrăgosteală. Se afla într-o mare dilemă! Cum să se împartă între cele două iubiri, cursuri și exorcizări? Una dintre balaurițe i-a oferit soluția. ”Cumpără-ți un smartfone și ascunde sub diverse nume și semne de punctuație pe mine și ceea ce mai poți salva din ghearele zmeilor!”. Încercarea morte n-are și astfel, supriză, sfatul a oferit rezultate neașteptat de bune. Adio monogamie. Chiar a ținut înșelătoria și astfel cifra trei, reprezentând relația dintre Făt-Frumos și cele două balaurițe, s-a prefăcut în patru, apoi cinci. ”Minciuna are picioare scurte” i-a spus tatăl lui cândva și mare dreptate a avut. Făt-Frumos a fost prins tocmai pentru că rutina l-a deconspirat și tot această rutină l-a dezvățat de-ndrăgosteală. Tânărul a devenit ținta răzbunării balaurițelor și zmeilor. Căzut în dizgrația orașului și lipsit de încredere în ceea ce a dobândit la școala vieții, tânărul a luat o pauză prelungită și s-a dedicat studiului. Cum orice poveste are de toate și destinul are grijă de proprietarul lui mai mult decât reversul, una bucată Consânzeană, consăteană cu tânărul și tare cuminte îl iubea mai în taină decât toate secretele tânărului. Cosânzeana nu era fată de împărat și nici de baron local, însă părinții și destinul au fost generoși cu ea. Era frumoasă mai foc decât jăratecul gloabei, mai cuminte decât Cătălina Luceafărului și mai isteață decât croitorașul ăl viteaz. Când a atins-o în auz decăderea Făt-Frumos-ului l-a căutat la garosnieră, l-a oblojit pe-ncrâncenare și i-a oferit prietenia. Totul a fost frumos până când fata s-a îmbolnăvit și tânărul a dus-o la un consult. Radiografia a dezvăluit fluturi în stomac. Ca tânăra să-și revină, fluturii trebuiau menținuți în viață. Atunci tânărul a avut o revelație și cu ajutorul unui credit din partea familiei s-a făcut fermier. A investiti banii familiei într-o fermă de fluturi. A ajuns mai bogat decât sperase doar din vânzarea fluturilor celor naivi și nefericiți. Am încălecat pe-o șa și nu e gloabă să o vrea! Acum, dacă vreți să știți dacă a intrat în politică și a candidat pentru vreo funcție de înalt demintar, asta nu vă spui. Rogu-vă, faceți și voi un exercițiu de imaginație!…
Draga mea Laura, să fim limpezi: unde nu-i monogamie, nu sunt nici fluturi. Femeile balaur aparțin doar poveștilor și iubirea este cel mai neîntâmplător și sublim compromis care există. Când iubești ești de și în toate, când nu, poți spune că nu exiști. Din nefericire, pentru că există și o monedă cu care plătim, această monedă este timpul. Pentru că nimic nu e veșnic, nimic nu-i creat să dureze. De aceea viața este cel mai frumos compromis și cea mai teribilă concesie cu care ne-am procopsit la venirea în lume…
