Moscheea Al-Aqsa e unul din punctele importante ale Ierusalimului. Tocmai de aceea, sutele de turiști stau ore în șir la coadă pentru a putea intra pe platoul moscheei și a se bucura de câteva clipe de desfătare într-un spațiu cu totul diferit de toate celelalte ale Ierusalimului. Am stat și eu într-o zi fierbinte, ca majoritatea zilelor, însă așteptarea a meritat. De cum am trecut dincolo de zid, spațiul și timpul s-au comprimat într-o poveste. O poveste frumoasă, albastră, și o perspectivă diferită asupra orașului vechi.
La umbra măslinilor, bătrâni îmbrăcați în alb discutau texte din Coran. Femeile treceau ca niște umbre, înveșmântate din cap până în picioare. Copiii alergau printre grupurile de turiști gură cască. De data asta, chiar se potrivește expresia. Moscheea Al-Aqsa e impresionantă. Nici nu te poți uita la ea, de strălucitoare ce e! Bătrânii intră cu smerenie, plecându-și capetele și lăsându-și afară încălțările. Femeile ating ușile mari cu venerație… iar noi, turiștii, facem fotografii… Accesul nu ne este permis înăuntru. Dar ce desfătare e și afară!
[easyrotator]erc_28_1408423728[/easyrotator]
Mă așez, turcește, la câțiva pași de intrarea în moschee și mă las pradă imaginației. Cruciații și armatele conduse de Saladin au apărat, fiecare în stilul și credința caracteristice, o idee. În esență aceeași. The Holy Land a devenit loc de pelerinaj și dispute teologice, însă ideea de bază a rămas până azi: libertatea (și bucuria) de a crede în Dumnezeul tău. Și privind în jur, în Ierusalimul de azi, pe platoul din jurul Moscheei Al-Aqsa, nu pot să nu remarc o varietate de oameni aparținând unor credințe diferite, atrași aici de sfințenia locului… Pentru că și cel mai necredincios om de pe pământ poate să simtă în Ierusalim, în orice parte a vechii cetăți, o vibrație anume. O liniște interioară care îți dă sentimentul că nu ești singur, că există o forță exterioară deasupra ta. Că cineva te veghează… Eu, una, am avut sentimentul acesta de foarte multe ori în Ierusalim. Poate mai pronunțat la Kotel sau Zidul plângerii. Dar despre asta, în episodul următor.
Va urma…
Foto: arhiva personală Mihaela Gligor
