Toate lucrurile bune au un final, zice o vorbă cu tâlc. Şi dacă tot e să fie aşa, măcar să se întâmple în mod firesc, fără prea mari angoase.
Multe prietenii care păreau să dureze o viaţă, se pierd, uneori cu regret, în negura timpului. Fiecare am avut acea persoană dragă, colega de clasă, vecinul de la bloc sau de casă, pentru cei mai privilegiaţi dintre noi, cu care am legat o prietenie atât de strânsă încât nimic nu părea că va putea schimba asta vreodată. Ne spuneam toate secretele, râdeam până fuga la toaletă devenea un must şi întârziam acasă pentru că tot timpul mai era încă ceva de făcut. Au fost genul de prietenii care au durat de pe vremea telefoanelor fixe până undeva la însuşirea dispozitivului mobil, final de liceu pentru subsemnata.
Odată cu începerea facultăţii, mai ales dacă asta presupune schimbarea oraşului, lucrurile capătă un alt contur. Oameni noi răsar la orizont, alte activităţi şi contexte, iar unele legături din trecut încep să slăbească. Cu toate încercările de a resuscita fluxul firesc de comunicare, de la un moment dat relaţia pare să moară încet, până când, după încă vreo zece ani, o întâlnire cu persoana care părea să-ţi fie cel mai bun prieten/ cea mai bună prietenă, devine chiar stingheră. Nu mai aveţi ce să vă spuneţi, umorul e diferit şi fiecare îşi caută o scuză elegantă pentru a-şi vedea de drum. Zidul devine atât de înalt încât nu mai poate fi escaladat, atât de gros încât vibraţiile nu mai răzbat prin el şi atât de lung încât nici nu are rost să încerci să-l ocoleşti.
Alte prietenii se derulează natural până la apariţia anexelor, când o distorsiune emoţională temporară se instalează în suflete şi implicit amiciţia se deteriorează. Cu ceva răbdare şi disociere, valorizând în continuare omul drag şi înţelegându-i derapajele de moment, anumite prietenii pot dăinui. Dacă schimbările sunt prea mari, iar camaradul nu dă semne că ar mai fi interesat, măcar aparent, de întreţinerea legăturii, e prea posibil să se ajungă în situaţia mai sus menţionată.
Unele prietenii răzbat o viaţă, altele pier pe parcurs, dar singurele legături care nu ruginesc odată cu trecerea timpului sunt cele de familie – părinţi, fraţi, surori, deşi şi aici am întâlnit relaţii disfuncţionale. Acasă va fi întotdeauna locul plin de prietenie, disponibilitate, empatie şi confort psihic!
Surse foto: kickofjoy.com , visualizeus.com
