Am citit de curând un articol intitulat destul de tendențios “Prințișorii Clujului” în care copiii primei generații de antreprenori erau prezentați aproape exclusiv prin prisma mașinilor pe care le dețin, fotografiilor de pe facebook și milioanelor părinților. Subțirel articolul. M-a pus însă pe gânduri, mai ales că am avut privilegiul să lucrez cu o parte din ei.
Ați citit corect “privilegiul”, pentru că nu puține au fost cazurile când i-am analizat ca persoane și mi-am spus că mi-aș dori ca și copiii mei atunci când vor crește să dea dovadă de tot atâta bun simț cum am simțit la ei.
Așa că m-am hotărât să încep o serie de articole despre noua generație de antreprenori din Cluj, așa cum sunt ei de fapt.
Andrei Timofte – Managerul Transilvania Construcții la numai 27 de ani
Cum l-am cunoscut eu
[easyrotator]erc_6_1401346819[/easyrotator]
Acum 4 ani, familia lui își amenaja casa, iar lui Andrei îi revenise responsabilitatea de a alege împreună cu arhitectul Voicu Bozac tot ceea ce urma să creeze atmosfera dorită de familie. Avea 23 de ani și ceea ce am remarcat prima dată au fost “cei 7 ani de-acasă”: politicos, manierat și pornit să-și împlinească obiectivul. Se simțea confortabil și asta cred că i se datora și parteneriatului cu Voicu, alături de care se simțea în siguranță, că nu va da greș în alegeri. Per ansamblu, l-am privit însă ca pe un copil, iar finalul amenajării casei m-a umplut de nervi. Pentru un discount suplimentar, Andrei a decis să cumpere produsele din altă parte, fără a înțelege că și eu i-aș fi oferit acel procent dacă nu aș fi alocat aproape 3 luni proiectului.
Și poate că aș fi rămas cu o concluzie falsă despre Andrei dacă nu ar fi revenit după câteva luni la noi să achiziționeze o bucătărie… culmea!, pentru aceeași casă. Al Pacino spunea la un moment dat într-un film care mi-a plăcut: Vanity is my favourite sin! Așa și eu am fost tentată să îi spun că nu-i vând, să se ducă de unde a luat și restul. Am fost însă mai înțeleaptă de atât și m-am comportat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat în trecut pentru că un om drag mie mi-a deschis ochii: oare nu realizezi că e mare lucru să revii într-un loc, recunoscând oarecum că ai greșit în trecut? Am rămas din toată povestea cu o dovadă de maturitate, a lui Andrei și oarecum și a mea, uitându-mi primul impuls. Touche, Andrei!
[easyrotator]erc_6_1401346305[/easyrotator]
Ne-am reîntâlnit acum 2 ani, când a revenit împreună cu Voicu Bozac la Morphoza. Aceeași echipă, apartamentul în care urma să se mute și un Andrei cu 2 ani mai în “vârstă”. Îmi aduc aminte că am povestit cu Voicu despre cât de schimbat e Andrei. Mult mai matur și mai sigur pe el, mai ocupat și mai conștient de valoarea banilor și a timpului.
Lucrurile s-au mișcat mult mai repede și mai lin decât în cazul casei și asta în principal datorită lui Andrei. A reușit să impună respect, să înțeleagă tranzacția și să decidă repede cum e mai bine pentru el. Și chiar dacă discutăm despre un apartament amenajat premium, să nu credeți că s-au aruncat banii pe fereastră. Totul a fost bine cântărit, frumos amenajat și fără risipă de resurse.
Complimente? Pentru Voicu, arhitectul căruia i-aș da propria casă pe mână oricând. Aplauze? Pentru echipa în care cel mai tânăr dintre noi a empatizat, discutat și negociat redutabil și, pentru mine foarte important… onorabil!
Consider că am rămas parteneri și că am primit o lecție despre înțelepciune de la un “copil de bani gata”, sau cum spunea altcineva, unul din “Prințișorii Clujului”! Și dacă toți Prințișorii sunt așa, atunci sincer, eu mi-aș dori să am vreo 16 ani, să le aflu povestea și să mă inspire! Pentru că dacă suferim de ceva, lipsa modelelor adevărate le-aș pune pe primul loc; oameni care ar fi putut oricând să se culce pe-o ureche însă au înțeles că nimic nu e permanent și că singura șansă să mențină ce au și să dezvolte mai departe e…ghiciți ce: să muncească și să învețe. Dar pentru mai multe informații m-am întâlnit confortabil cu Andrei în apartamentul lui, la povești despre ce înseamnă să conduci Transilvania Construcții la 27 de ani!
Andrei, cu toate provocările pe care și le-a asumat
Facultatea a însemnat pentru el puțin mai mult decât cursuri, cluburi și alte ieșiri cu prietenii. A fost momentul în care părinții l-au implicat în Transilvania Construcții, un nume cunoscut în piața clujeană, însă într-un mod puțin diferit de ce am auzit în jur. Nu a început de la depozit și să învețe procesele de jos în sus, ci a fost implicat în întâlnirile pe care familia Timofte le-a avut în calitate de manageri. A participat, a observat, a întrebat și a învățat de la ei de ce și cum s-au întâmplat lucrurile. Sigur că diferența de generație și de experiență în dezbateri a existat. Însă cred că nevoia (dacă nu copiii tăi, atunci cine?) și dorința de dezvoltare a ceea ce fusese deja creat, au fost premisele de la care familia de bază, prima generație de antreprenori, și-au pregătit fiul pentru viața reală.
[easyrotator]erc_46_1401346449[/easyrotator]
Cred că aici e punctul pe I! În cum a reușit antreprenorul să își educe copilul să își găsească propriul drum, chiar dacă acesta presupune să rămână sau nu în afacerea părinților, și de acolo să construiască, să aibă viziune și să dezvolte. În puține cuvinte: să meargă mai departe decât au reușit părinții lor.
În 2011, după terminarea facultății, Andrei a devenit Directorul General al firmei, având aproape părinții ca și consultanți de business. Mama lui Andrei, Gabi, l-a susținut deși instinctul de mamă nu putea fi ignorat: poate că e prea mic, prea neexperimentat. Însă reticența mamei a fost ponderată de încrederea tatălui, iar familia unită nu putea fi decât liant pentru Andrei care a preluat o companie cu peste 45 de ani vechime, multe rădăcini și metehne comuniste, în plină criză imobiliară.
Începutul a fost dur pentru că vremurile impuneau schimbare, restructurări și decizii grele pentru firma care avea în 2011 peste 200 de angajați. E drept că și un contract pentru Stadion, dar asta nu era suficient dacă gândeai dezvoltarea pe termen lung. Cifra de afaceri era de aproximativ 10.000.000 euro, însă cu o profitabilitate mică și Andrei a hotărât că trebuie să se axeze pe profitabilitate. Cu părinții aproape și cu ajutorul unui coach, Andrei a intrat în ceea ce avea să atragă nemulțumirile mamei sale: restructurările. Și într-un fel nu putem decât să înțelegem empatia doamnei cu cei care de 30 de ani făceau ce făceau în Transilvania. Însă nu era despre ei! Și asta Andrei a înțeles. Era despre întregul angrenaj, care era tot mai greoi în mers.
A venit și cel mai greu moment pentru Andrei! Momentul în care mama lui a cedat presiunii schimbării și sentimentelor materne și a decis să vândă acțiunile proprii în companie către SIF Crișana, un alt acționar în SA. Și asta tip vendetă, fără să consulte familia și cumva în termeni de pay back time pentru Andrei și tatăl lui, care nu i-au ascultat sfaturile și viziunea. Cumva specific afacerilor de familie în care planurile personal și profesional nu sunt foarte bine delimitate și în funcție de vremuri, interese și empatie, lucrurile sunt fie foarte bine, fie foarte șubrede.
[easyrotator]erc_1_1401346546[/easyrotator]
A fost până acum cel mai greu moment pentru Andrei!
Pe lângă faptul că a fost la mijloc între părinții lui, în contextul în care responsabilitatea era la el, Andrei a avut și prima interacțiune cu acele greutăți care depășesc sfera confortului și firescului și cu siguranță nu sunt ușor de dus. Mama lui, care deținea 29% acțiuni în firma, și-a vândut acțiunile către minoritarul SIF Crișana. Nu vă suparăți, dar vorbim despre MAMA! Mama pe care Andrei o iubește și și-o dorește alături. Culmea e că e tocmai ce își dorea și Gabi, doar că mintea ne joacă de multe ori feste. Și totul în termenii unui film demn de Kafka, fără să știe dreapta de stânga!
Însă poveștile bune se termină cu bine așa că și în cazul nostru, deși a provocat nebunia, Gabi a fost cea care i-a pus capăt și poate a și determinat alt parcurs pentru Transilvania Construcții. Banii din vânzare i-a donat lui Andrei și el, contractând și un credit bancar, a răscumpărat toate acțiunile de la SIF Crișana, devenind astfel majoritarul absolut al afacerii. Tot răul spre bine. Acum deține afacerea în proporție de 93% din care 30% tatăl său, are 49 de angajați, o cifră de afaceri în T1 2014 de 7 milioane lei și un profit net de 1.352.225 lei, de peste 3 ori mai mare față de 428.311 lei în T1 2013.
Andrei, așa cum e el
Are 27 de ani, îi plac mașinile și a ales ca hobby fotografia. E luat. Sau mai bine spus, la întrebarea: ai prietenă și când te însori?, Andrei mi-a răspuns zâmbind: nu e răspuns bun la întrebarea asta. Însă răspuns e, o cheamă Patricia și nu știm dacă e The One, dar cu siguranță e. Și nu vă ținem la curent.
[easyrotator]erc_44_1401346640[/easyrotator]
El e însă interesat și axat spre a ști și a dezvolta, iar Londra e cea care îi ocupă tot timpul liber. Un master în Real Estate e ceea ce îi ocupă acum timpul și cu siguranță, la cum l-am văzut, îi va da noi idei despre cum să dezvolte Transilvania Construcții.
N-am putut să uit că Andrei împlinește cei 27 de ani acum, în 3 iunie, și aș vrea să fiu prima care îi urează un sincer: Trăiește frumos, Andrei!
QQ.
Mașina preferată?
Mercedes S Coupe
Haute cuisine vs mâncare la mama acasă?
La bunica acasă
Teatru, club sau o seară liniștită?
Seară liniștită
Carte, film sau tabletă?
Film
Care sunt modelele tale?
Steve Jobs, Marissa Mayer – CEO Yahoo
Pe șezlong sau vacanță activă?
Vacanță activă
Cel mai important proiect acum?
O hală modernă de 10,000 mp pentru logistică și distribuție
La bună revedere,
Diana
Credite foto: Călin Ilea
