Mulți dintre băieții adolescenți nu par să aibă o mulțime de opțiuni din care să aleagă atunci când vine vorba despre viitorul lor. Majoritatea se gândesc să urmeze o carieră în sport, științe, matematică și bineînțeles informatică (atât de la modă!). Aceștia văd adeseori lucrurile în ansamblu și sunt foarte realiști. Se exprimă scurt și la obiect, grăbiți de parcă le-ar pleca trenul din gară (deși de excursii cu trenul nici că mai poate fi vorba printre colegii mei). Rareori se întâmplă să dezvolte alt subiect decât pasiunile lor. Vacanțele le rememorează cu drag. Dar cam atât.
Și totuși, atunci când ies cu prietenii mei în oraș la un suc, compania băieților este cea mai plăcută. Cu toată grandomania și aerele de șmecheraș pe care le afișează atunci când mai sunt și alte persoane prin preajmă, primul zâmbet de pe buze ți-l vor da ei. În acele momente sunt cele mai amuzante și simpatice persoane pe care le-ai cunoscut vreodată, iar când vine vorba de bârfă, sunt de cele mai multe ori primii. Ei susțin că nouă, fetelor, ne merge gura 24 din 24, dar de ei ce să mai spun? Când sunt cu toată gașca laolaltă, sunt mai rău ca niște gaițe. Lăudăroși, dar extrem de simpatici.
De multe ori, atunci când sunt tristă sau pur și simplu am nevoie să vorbesc cu cineva, nu sun o fată, ci un prieten. Un prieten foarte drag mie, care îmi dă mereu o bună dispoziție. Știu că mă pot baza pe el la orice ora din zi și din noapte.
Un lucru mă amuză mereu… Deși nu mai are 10 ani, unul dintre ei îmi răspunde mereu într-o grabă de parcă acum ar fi venit rușii să îi bombardeze casa, când, de fapt, ocupația lui principală este să joace fotbal sau altă drăcovenie de joc cu arme și săbii. De altfel, este o persoană foarte deschisă și înțeleaptă. Apreciez mult faptul că pot să am încredere în el și că mereu m-a îndrumat să iau cele mai bune decizii.
Uneori devin frustrată și încep să îi explic (cu ajutorul unor descrieri ce aduc a romane, pe sms totuși) ce anume am pățit, că sunt supărată, că m-a luat o durere de cap sau orice altă emoție pe care o simt. El îmi răspunde printr-un simplu mesaj de maxim 3 rânduri. De acolo îmi dau seama că nu a citit nici jumătate din povestea mea. Amuzant, deoarece cu ajutorul celor 3 rânduri eu îmi regăsesc calmul și realizez că el a înțeles cu adevărat ceea ce vreau eu să îi transmit. Scanarea lui de 10 secunde, iar cuvintele mele de un sfert de oră se potrivesc la fix. Ei scot esențialul dintr-un întreg, fac rezumatul și emit concluzia. Simplu, nu-i așa?
Băieții foarte rar se schimbă radical. Ei nu văd lumea așa cum o vedem noi fetele, dar sunt optimiști. Rareori își retrag cuvintele. Pentru a se întâmpla așa ceva, ei trebuie să iubească exagerat de mult persoana respectivă. Chiar dacă ei pot ascunde mai bine sentimentele decât fetele, asta nu înseamnă că nu au suflet, ci că orgoliul este prioritar pentru ei. Pot fi extrem de drăguți și sufletiști când vor. Dar și dacă se întoarce roata, ura persoanei care te-a iubit cel mai mult poate fi fatală, definitivă și infinită.
