Frumusețea vine din interior

Narcisism, obsesie, depresie. Ne pierdem ca persoană, am face orice să fim iubiți, de un bărbat, de o femeie, de prieteni, de familie, sau de noi înșine. Nimeni nu ne poate iubi, dacă nu ne iubim noi. Trebuie să ne acceptăm așa cum suntem, să ne cunoaștem defectele, să le folosim, să ne modelăm pentru a ne pune în valoare părțile pozitive, pentru a ne perfecționa.

Dragostea trebuie să emane. Funcționează asemeni unui bumerang, trebuie să oferi, ca să primești la rândul tău. Secretul este doza optimă. O cantitate prea mare sau prea mică de iubire, naște demoni : narcisism, obsesie, depresie. Atunci ne transformăm în demoni, depresia aduce schimbări majore, în interior, iar exteriorul nostru va reflecta zbuciumul interior. Dar cât durează? O clipă, o zi, o noapte?

Îngerul iubește necondiționat.

Dăruiește, iartă, este acolo și aici deopotrivă și nu dispare! Însă câtă nevoie ai de un înger? Sau te satisface un demon?

Mă gândesc la o mireasă în contrast cu o rockeriță: care e demonul și care e îngerul? Dacă analizăm din interior spre exterior ne trebuie mult timp ,răbdare chiar și talent să descoperim unde ne aflăm.

Dacă privim la exterior putem da ușor un calificativ: e înger, e ca un înger, o fi înger?

Poate fi, dar dacă se ridică la cer ce ne rămâne?

Sursă foto: Arhivă foto Catwalk by Ramona Mîndru