Marian Hurducaş este communication manager la Respect Media, co-fondator al Gărzii de media şi fost ştirist (şi nu numai) la Radio Cluj şi Cluj FM. Când am aflat că Marian Hurducaş colecţionează… diverse, n-am ştiut cum să-l abordăm. Iniţial nu şi-a dat nici el seama că ar avea vreo colecţie. Vorbea doar despre “lopata de badge-uri de presă”, lucru oarecum firesc pentru o persoană din domeniu. Şi-a dat seama apoi că are mult mai multe obiecte dragi, păstrate de mult timp cu grijă şi a ajuns şi el la concluzia că e colecţionar de diverse. Mai jos puteţi desluşi tainele acestei colecţii variate de care se bucură Marian Hurducaş.
Cum şi când ţi-ai descoperit pasiunea pentru obiectele pe care le colecţionezi?
Nu știu exact. Tot ce-mi amintesc e că tu m-ai făcut să conștentizez că am o pasiune ascunsă pentru a colecționa… diverse.
Spre exemplu, mi-am dat seama că am „o lopată” de bagde-uri și legitimații de presă agățate de clanța ușii dormitorului, toate adunate în ultimii 3 ani. Strâng, de asemenea, obiecte… să le zicem mai cu stil. De la ceasuri, până la instrumente de scris și scrumiere portabile. Recent am primit un briceag mic, unguresc, pe care tata l-a moștenit de un unchi. Nu pot spune exact câți ani are, dar cred că peste 50.
Acum o săptămână, căutând niște acte printre dosarele care s-ar presupune că-mi organizează viața, am găsit o colecție impresionantă de facturi (plătite)! Cea mai veche era datată cu luna ianuarie 2009! Cea mai nouă a fost de pe la jumătatea anului trecut, când am descoperit mobile bankingul – cea mai bună invenție de la bani încoace.
Da, colecționez tot felul de nimicuri. La ieșirea din casă, când deschizi ușa dai cu mâna de un mănunchi de brelocuri adunate de pe te miri unde, în dormitor am două radiouri vechi, dar funcționale. Plănuiesc acum să pun mâna pe Milcovul gri al bunicului, care recita, când eram copil, cotele Dunării.
În sertarul biroului la care stau acum am descoperit, odată cu facturile din 2009, că am patru modele de telefoane mobile despre care și uitasem că există. Dacă-l mai pun și pe cel pe care-l folosesc zilnic încă din liceu, Nokia 6230i, atunci am cinci.
De ce le colectionezi?
N-am o explicație logică. Cred că sunt dependent de a le strânge, deci probabil am dezvoltat un nou viciu care sper că nu se va transmite mai departe pe cale genetică. Medical vorbind, sunt ferm convins că există un diagnostic şi pentru mine.
Bagde-urile le colecționez probabil ca să-mi alimentez egoul, ca să nu mai fiu nevoit să mă dau mare în fața prietenilor, ci să mă invidieze ei din oficiu după ce-și trec mâna prin ele, ca să-mi enervez prietena când vrea să închidă ușa și se încurcă în ele… Nu știu, acum realizez că-s un fel de CV.
Lucrurile vechi îmi plac nu pentru că ar valora vreo avere acum sau mai târziu, ci pentru că au un farmec aparte alături de cele moderne. Probabil că dacă mă nășteam cu mult înaintea erei comunicării și a PR-ului, lucram într-un anticariat și eram poate mai fericit decât mă simt acum.
Cât despre obiectele care dau un plus de stil, nu știu, cred că-mi crește egoul de care vorbeam mai devreme când la masă atrage atenția bricheta mea, nu a interlocutorului. Prietenii mei ar spune că sunt atât de plin de mine încât nu scap niciun detaliu care mi-ar adăuga un plus imaginii proprii. Probabil că au dreptate. După noua mea agendă am umblat mai bine de o lună până am găsit-o, iar după geantă ceva mai mult de două. Da, după cum ziceam și pe Twitter zilele trecute, atât de figurant sunt.
De unde le achiziţionezi?
Bagde-urile, de la organizatori evenimentelor la care particip sau contribui într-un fel sau altul. Niciodată nu iau ce nu-mi aparține, ce nu are numele meu sau fața mea.
Restul nu mai rețin. În mare parte le-am primit cadou, atât de bine am educat oamenii care mă înconjoară! Ceasul pe care-l port cu sfințenie țin minte că l-am luat acum câțiva ani, din Franța, în timpul Turului Franței.
Cât timp acorzi pasiunii tale? Dar sub aspect financiar?
Depinde. Efortul depus e extrem de fluctuant când vine vorba de energia cheltuită sau buget. Ceasul, că de aia și țin atât de mult la el, l-am cumpărat cu banii economisți din foamea făcută printre francezi.
Care este cel mai scump obiect pe care îl ai? Dar cel mai aproape de suflet?
Cu siguranță e prima mea legitimație de presă. E priceless și în același timp cel mai aproape de suflet. Și de frigider, căci acolo și-a găsit locul, sub unul dintre magneții de frigider pe care-i adun de prin locurile prin care mă perind în concedii. Sau de pe unde se perindă alții. Dar acum, de când am schimbat frigiderul, par atât de puțini, încât nici nu merită să vorbesc și despre colecția mea de magneți de frigider.
Pentru cele vechi, despre care am povestit până acum, probabil ar fi nevoie de ochiul critic al unui specialist. Și eu sunt doar figurant, nu specialist.
Sursa foto: Arhiva personală Marian Hurducaş
