Nu știu alții cum simt, dar pe mine, concertul celor de la The Tiger Lillies, care a avut loc vineri, la Hotel Continental, m-a umplut de optimism. Cei mai norocoși dintre noi, printre care nu mă număr și rușine să-mi fie, participau pentru a doua oară la concert. O bună parte au venit din alte orașe pentru a asculta cum cântă Gura Leului, cum au fost numiți de Cristian Grindean.
Pe scurt, la Conti, concertul The Tiger Lillies ne-a prezentat: multe, multe animale, nu doar tigri și lei, unele ascunse într-un public care, în mare, parcă n-a meritat cele peste 2 ore de concert bisat și răsbisat, public ce nu știe să se bucure, dar nici să tacă; cuvinte urâte cântate frumos, figuri teatrale, oareșce probleme tehnice, o beznă de câteva secunde pe care cumva britanicii și-o cereau prin muzica lor, un decor și niște lumini cum nu se puteau mai potrivite, instrumente care mai de care ce scoteau sunete câteodată angelice, acompaniate de povești macabre care, dacă te pierzi în ele, te pot face să râzi de tot ce-i rău pe lumea asta și să-l accepți ca atare.
The Tiger Lillies ne-au cântat mult și bine, ne-au spus că suntem urâți, ne-au transmis un Go to Hell repetat, pe care l-am primit cu zâmbetul pe buze, iar la final ne-au surprins, trimițând pupici tandri spre noi. Și ne-au zâmbit, dar nu știm cum să interpretăm asta. Cert e că au revenit la Cluj, iar noi îi mai așteptăm.
Foto: Tomina Sălăjan
