Distinsă Laura, lecturându-vă topul preferinţelor vis-s-vis de bărbaţii care merită alungarea din raiul promis, respectiv “Top bărbaţi pe care să-i părăseşti”, m-am întrebat dacă aţi fost într-atât de ghinionistă, încât să-i întâlniţi, sau doar v-au inspirat poveştile cu prietenele dumneavoastră la o mică bârfă, genul pe care voi femeile îl adoraţi, genul “Sex on the city”. Dacă aţi avut parte de astfel de experienţe, rugămintea mea este să încercaţi un roman în stilul Alexandre Jardin, “Fiecare femeie e un roman”, şi să-l intitulaţi “Fiecare bărbat este ceva: ori un prost grămadă, ori un escroc mai mult sau mai puţin sentimental, ori un vânător fără puşcă”. Mă rog, titlul meu este unul poate prea lung, dar nicidecum unul care să fie departe de adevăr.
Unde i-aţi întâlnit domniţă? În parcuri la jogging printre frumuseţile alergătoare ale patriei, la sala de forţă proptiţi în faţa oglinzilor mincinoase şi deformatoare, la restaurantele unde dânşii prestează meseria de ospătar şi profitând de lipsa clienţilor şi prezenţa dumneavoastră acolo, şi-au aruncat ecusonul din piept şi s-au dat drept investitori plictisiţi de muncă, prin spitale (cei în pijamale) unde se relaxau în secţia boli profesionale şi îşi imaginau măreţe planuri de viitor care includ foarte dure negocieri cu mediul de afaceri, acestea fiind purtate pe suportul telefonic al cartelelor pre-pay, la vreun cabinet oftalmologic unde exersau dovedirea strabismului prin focalizarea privirii pe frumoasele modele ochelariste? Pot continua astfel, dar este inutil …
Din perspectiva-mi empirică provenită din “împerecherea” cu viaţa şi toate elementele vii care o compun, m-am ales şi eu cu ceva judecată, care-mi transmite astfel: cei care fac topuri au timp de comparaţie şi înclinaţie spre acest tip existenţial. Comparaţia este apanajul sexului feminin. Categoric, cunosc şi bărbaţi care compară, chiar foarte mulţi, dar am realizat că în acele momente se manifesta în ei, latura lor feminină, fiindcă dovedeau foarte multă incertitudine, nesiguranţă şi sensibilitate necompensată. Ei na! Din perspectiva noastră masculină, lucrurile sunt mult mai simple. Şi mai ales, nu suntem asumaţi, nu prea suportăm dependenţa feminităţii de presupusul alpha pe care, mai mult sau mai puţin, îl deţinem.
Dacă voi femeile aţi înţelege corect sintagma “Noi deţinem puterea şi fără noi nu ar exista seminţia umană” totul s-ar simplifica. Laura, este suficient să ştii ce vrei şi să procedezi în consecinţa şi concordanţa nevoilor tale. Restul este poveste, roman, sau o glumă faină despre cum trăieşte o ardeleancă la Cluj, Bucureşti, sau călătorind şi experimentând prin Europa.
