Tema lunii august, propusă de redacţia revistei, este “Sport”, iar la ce căldură e afară, numai la el nu mă pot gândi. Să ai activitate fizică intensă la multe grade, e un altfel de a spune că vreau neapărat să văd punctuleţe, în timp ce caut un loc de leşin.
Despre dânsul am mai vorbit şi cu altă ocazie şi doar atât, pentru că asta ne-ar defini relaţia, povestim unul despre altul. El probabil spune despre mine că aş fi o puturoasă şi o inconsecventă, în timp ce eu îl compar cu un iubit posesiv. Oricât timp i-aş acorda, pare că nu e suficient, întrucât nu văd mare schimbare în atitudinea sa. Nu se arată mai blând cu mine, prin armonizarea formelor sau îmbunătăţirea tonusului. Îi dau până şi inima, prin exerciţii cardio, dar lui tot nu-i ajunge, mă vrea tot timpul, mă vrea deplin şi abia apoi îmi spune că îşi va arăta şi el faţa sa bună. Dar nu-l cred, de prea multă vreme mă duce cu zăhărelul şi mă amăgeşte cum că am fi în aceeaşi echipă. De multe ori am impresia că vrea numai să vadă cum ameţesc pentru el, cum transpir pentru a-mi spăla infidelitatea de care dau dovadă, cum rămân fără vlagă pentru a derula orice altă activitate care nu-l implică.
Pe lângă puterea pe care o are singur, mai dispune şi de două partenere: alimentaţia şi odihna. Când nu e de faţă, transferă biciul în mâna lor, iar afurisitele astea îşi fac enervant de bine treaba. Cum începi să te îndeşi mai pe înserat sau să ciuguleşti fel de fel de prostii care gâdilă papilele, cum eşti pârât sportului, spunându-i-se că ai devenit indisciplinat şi că ar trebui să te lase mai pufos o vreme, până îţi aduci aminte că orice e bun ori îngraşă ori… ştiţi voi restul. Odihna, la fel, e doamnă mare şi nu suportă să fie ignorată. Nişte ore în minus de somn sau surmenarea cauzată de stilul ăsta modern de viaţă, rezultă în cearcăne nemascabile şi într-un târâş-grăpiş (de ce nu e grăbiş, puteţi citi aici: http://www.romlit.ro/tr-grpi ) pe parcursul fiecărei zile. Odihna îi transmite sportului când nu mai sunt resurse suficiente pentru a fi şi el binevenit în viaţa ta, iar dacă insistă să apară, va fi tratat superficial, primind blesteme minut de minut.
Dacă în tinereţe sportul e opţional, pentru că organsimul încă e generos cu noi, după o anumită vârstă însă, mişcarea devine absolut necesară. Mai negociind cu alimentaţia şi odihna, mai prestând activitate fizică, reuşim să ne ţinem toate cele laolaltă, atât pe exterior, cât şi pe interior. Hai, toată lumea, toată lumea sare acum cu mine!
Surse foto: womenshealthmag.com, eatsleepmove.com
