După cum bine ştiţi, jurnalistul Ovidiu Blag a lansat recent “Supercampionii Clujului”. Pentru că tema lunii august în revista Bulevard este “SPORT”, interviurile din volumele semnat de Blag se potrivesc mănuşă pentru o lectură de vacanţă. Noi vă vom oferi câte un preview, un scurt motto sau crez al celor 38 de sportivi prezentaţi în cartea amintită.
Ovidiu Blag a adunat în cele două volume din “Supercampionii Clujului” (Editura Colorama) 37 de interviuri savuroase, poveşti de viaţă, publicate în perioada 2000-2003 în cotidianul Adevărul de Cluj. Al 38-lea interviu îi aparţine jurnalistului Ionel Banu (TVR Cluj), pe care i l-a luat în 1995 regretatului antrenor Istvan Kovacs.
Florin Purice (fotbal-tenis):
Am avut însă un noroc chior. Un brazilian stabilit în România, dublu licenţiat şi care mă ştia de la concursurile din ţară, m‐a ajutat aşa cum niciun român nu m‐a ajutat vreodată. „Admirator“ al faptelor „de arme“ ale minerilor din perioada post‐decembristă, el nu s‐a împăcat deloc cu ideea că o ţară poate fi reprezentată la o astfel de competiţie de către membrii acestei categorii sociale. Frederico Tavarez, care mi‐a devenit apoi un prieten foarte bun, a suportat din propriul său buzunar costurile acelei deplasări. (1996, Brazilia, unde a cucerit titlul de campion mondial)
Petre Motrescu (rugby):
“Voiam să îmi vizitez cumnatul, în Canada. Am rămas stupefiat când am fost refuzat. Străbătusem, cât timp am jucat rugby, o mulţime de ţări, iar acum, când pusesem ghetele în cui, eram pus la index de o manieră care m-a deranjat profund. Până când obţinusem succese şi, după puterile mele, adusesem glorie acestei ţări, am fost bun, iar acum nu. De aceea, la primul turneu pe care l-am prins cu Farul Constanţa, am rămas în Italia, la Viterbo. Imediat după ce mi-am găsit un loc de muncă, am fost cooptat şi ca antrenor-jucător la echipa locală, care activa în liga a treia. Făceam totul cu tragere de inimă, astfel încât roadele muncii mele s-au arătat chiar în anul următor, când am reuşit promovarea. Au fost nişte ani frumoşi, eram unanim apreciat şi mă integrasem perfect în această comunitate deosebită din Viterbo. Oraşul este unul etrusc, din provincia Latino Terni, care face parte din Lazio şi este la 70 de kilometri de Roma. Oamenii de acolo sunt foarte prietenoşi, m–am simţit extraordinar printre ei.”
Iosif Mihalik (box):
“Datorită unor turbulenţe, avionul nostrum se zgâlţâia din toate încheieturile, astfel încât nu credeam că vom ajunge vreodată teferi la sol. După ce a străbătut în aer jumătate din Europa în căutarea unui culoar favorabil, timp în care nouă pasagerilor ne–a trecut prin faţă întreaga viaţă, aparatul s-a liniştit subit exact deasupra Elveţiei, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat până atunci. Poate tocmai datorită acestei întâmplări am simţit imediat după ce am păşit pe sol că voi face o performanţă la acele campionate.”
Dacă vreţi să aflaţi mai multe, cartea “Supercampionii Clujului” se poate cumpăra de la sediul Colorama (Strada Samuil Micu 12 A), Librăriile Cărturești, Diverta, Alpha și La Buchiseală (în magazinul Central).
