După cum bine ştiţi, jurnalistul Ovidiu Blag a lansat recent “Supercampionii Clujului”. Pentru că tema lunii august în revista Bulevard este “SPORT”, interviurile din volumele semnat de Blag se potrivesc mănuşă pentru o lectură de vacanţă. Noi vă vom oferi câte un preview, un scurt motto sau crez al celor 38 de sportivi prezentaţi în cartea amintită.
Ovidiu Blag a adunat în cele două volume din “Supercampionii Clujului” (Editura Colorama) 37 de interviuri savuroase, poveşti de viaţă, publicate în perioada 2000-2003 în cotidianul Adevărul de Cluj. Al 38-lea interviu îi aparţine jurnalistului Ionel Banu (TVR Cluj), pe care i l-a luat în 1995 regretatului antrenor Istvan Kovacs.
Augustin Țegean (fotbal):
“Eram într-un du-te vino între terenul de la „Iris”, jocurile de pe stradă şi terenul de la „Clujeana”. Cei mai în vârstă îşi amintesc probabil de celebrul teren de „scoarţă”, format din resturi din pieile care se foloseau la tăbăcit şi care acopereau în întregime suprafaţa de joc. Acolo băteam mingea între orele 10-11, apoi stăteam pe gardul fabricii pentru a-i aştepta pe muncitorii care ieşeau în pauza de masă şi încingeau câte o „miuţă”. Cei mai buni dintre noi, copiii, eram „selecţionaţi” în aceste echipe, iar eu mă număram întotdeauna printre ei.”
Alexandru Turei (box):
“Nu am văzut cu ochii mei nimic, dar vestea despre acel act terorist a ajuns cu repeziciune la urechile mele. Un comando palestinian a asasinat 11 sportivi şi antrenori israelieni. Era într-o dimineaţă, devreme, pe la 6.00, când opt terorişti au intrat în camerele sportivilor şi au ucis doi dintre
ei. Pe ceilalţi i-au luat prizonieri, cerând în schimbul lor eliberarea unor palestinieni închişi în Israel. Apoi, în cursul serii, două sau trei elicoptere cu terorişti şi ostateci au decolat şi s–au îndreptat spre aeroport. Lunetiştii germani au împuşcat trei palestinieni, unul dintre ei reuşind să fugă. În cursul nopţii, ceilalţi ostateci au fost executaţi fără milă de către terorişti. A fost un act de o cruzime rară, care a întunecat acea Olimpiadă, care, din păcate, a rămas în memoria tuturor mai ales din acest motiv.”
Vasile Sărucan (săritura în lungime):
“Aveam o viteză foarte bună în elan, un zbor corect şi o aterizare perfectă. În schimb, riscam la maximum şi nu de puţine ori călcam pragul. Pot spune că aveam la un moment dat un adevărat „renume” la acest capitol, fiind în „stare” să depăşesc 6 sărituri din 6. Ar putea exista şi o altă explicaţie în afara încăpățânării mele. Aceasta ar fi aceea că mă simţeam în largul meu doar în prezenţa a doi antrenori: Kiss Gyorgy de la CSM Cluj şi Ioan Vintilă de la Dinamo. Pentru că Ioan Vintilă nu prea era agreat pentru deplasările în străinătate, mă preluau alţi tehnicieni, cu care nu eram în consonanţă. Aceştia nu mă ştiau dirija şi povăţui eficient de pe margine, astfel că de cele mai multe ori „reuşeam” să depăşesc săriturile. Singura dată când Vintilă m–a însoţit a fost la Campionatul European de la Sofia, în 1971, când am cucerit de altfel medalia de bronz.”
Dacă vreţi să aflaţi mai multe, cartea “Supercampionii Clujului” se poate cumpăra de la sediul Colorama (Strada Samuil Micu 12 A), Librăriile Cărturești, Diverta, Alpha și La Buchiseală (în magazinul Central).
