Viitorul luminos

Un mecanism perpetuu, care ne menţine activi, interesaţi şi vii, este urzirea de planuri. Mereu avem câte un obiectiv ce ne-ar plăcea să fie atins, chiar dacă face parte din sfera utopiei şi astfel ne orientăm resursele de care dispunem pentru a ne apropia cât mai mult de target sau, dacă e cu putinţă, chiar să-l bifăm.

Planning

Sunt persoane extra energice, care comasează diverse planuri în ordinea de zi, urmărind astfel mai multe piste aproape concomitent. E destul de dificil să stai în preajma lor dacă nu eşti făcut din acelaşi aluat, pentru că viteza de deplasare de la o idee la alta e covârşitoare. Cu toate că par nestructuraţi, aceşti indivizi stăpânesc binişor informaţiile pe care le acumulează şi sunt capabili să se deplaseze susţinut spre un rezultat mulţumitor.

pipeline_planning

Apoi, sunt cei care cu greu îşi găsesc vreun rost, trăiesc mai mult de pe o zi pe alta, contemplând prezentul, ceea ce nu e neapărat rău. Totuşi, până şi ei au nevoie de mici reuşite care să le motiveze existenţa, însă obiectivele stabilite sunt mai puţin pretenţioase, nu depăşesc cu mult sfera nevoilor de bază şi au un termen de realizare apropiat. Pe principiul să nu ne batem prea tare capul, bine-i ş-aşa.

Mai avem nehotărâţii, cei care abandonează un proiect în plină derulare, fie pentru că a apărut ceva mult mai interesant la orizont, care le-a furat ochii, fie pentru că s-au plictisit să aibă disciplina impusă de orice acţiune cu potenţial de reuşită. Sunt cei care se flambează la o idee nouă, miros oportunităţile, dar nu au musai dorinţa de a le duce la bun sfârşit. Pare-se că pentru ei e mult mai motivant startul, acesta fiind principalul obiectiv al proiectului, în timp ce finish-ul rămâne ceva opţional.

Plan

Deopotrivă, sunt şi persoane care nu au planuri sau mai degrabă refuză să îşi mai stabilească unele. În genere, aici se încadrează persoanele mai în vârstă, care deşi au încă potenţial fizic şi psihic, se demoralizează la perspectiva viitorului nu tocmai vesel şi se lasă într-o letargie păcătoasă. Pare totuşi greşit acest drum, întrucât aşa cum spuneam la început de scriere, proiectele sunt cele care ne dau un sens şi o perspectivă mai optimistă asupra vieţii. Nu contează dacă mai e timp suficient să se îndeplinească, până la urmă drumul e important, nu panglica iluzorie de la final. Oarecum în cealaltă extremă sunt cei trecuţi de o anumită vârstă, care insistă să stea pe un anumit post, fie el şi onorific. Se prezintă la toate întâlnirile de lucru, rămân blocaţi în nişte idei depăşite şi îngreunează procesul pentru cei din jur. Nu le poţi spune că aportul lor e apreciat, dar suficient, pe de-o parte din considerente ce ţin de respect, iar pe de altă parte pentru că e greu să-i tai omului craca de sub picioare, trimiţându-l acasă în aşteptarea unei anumite doamne cu unealtă agricolă. Totuşi, fiecare ar trebui să ştie sau să simtă când e momentul să se retragă dintr-o oarecare activitate şi să îşi impună să strângă energia necesară pentru a găsi noi preocupări.

Ca să concluzionăm, fiecare ar fi bine să avem măcar câte un plan, un obiectiv, care să ne motiveze şi să ne însufleţească, iar cu cât acesta este mai specific în termeni de timp, cantitate, conţinut, cu atât sunt şanse mai mari să ni se dăruiască. Apoi, negreşit, trebuie să trecem la următorul!

Surse foto: lslconsultancy.com, ostglobalsolutions.com, thinkingfutures.net