Stuff

Comparaţia cu hârciogul ne defineşte destul de bine, pe noi, oamenii, ăştia care strângem obiecte ce poate ne vor mai trebui la ceva, cândva sau care ne amintesc de oareşce moment preţios din viaţă.

stuff-need-more

În fapt, avem doar o locuinţă sufocată de nimicuri, care trebuie mutate periodic dintr-o parte în alta şi de care, aparent, nu ne putem despărţi. Poate nici măcar nu ne-am pus încă problema debarasării, sentimentul ăsta de proprietate, bonusat cu amintiri, fiind mai puternic decât inutilitatea obiectului. Pentru unii, această acumulare se explică prin lipsuri acute din perioade mai puţin abundente financiar, care au avut ca şi consecinţă acea nevoie de a te simţi acoperit, în siguranţă. Pentru alţii, e doar un fel de hobby bolnav sau un semn de plictis, sesiunile de cumpărături fără rost fiind un pansament de labilităţi, costisitor pentru Planetă.

Când în sfârşit îţi faci curaj să arunci balastul, constaţi că, brusc, toate mai au un rost. Haina cutare poate o vei mai întrebuinţa în drumeţiile pe care nu le faci, pantalonii de acum cinci ani îi treci la secţiunea haine de casă, pe lângă celălalte prea multe articole deja existente, din care oricum foloseşti vreo două rânduri, iar rochia asta, după ce o modifici uşor, o vei purta iar…not. Este utilă în acest sens regula unei amice: toate articolele vestimentare care nu au mai ajuns pe tine în ultimii doi ani, maxim, trebuie date mai departe, fără doar şi poate. Posibil să se bucure de ele alte persoane măcar, pentru că la tine vor ocupa spaţiu degeaba.

Altă belea intervine atunci când ar trebui să te desparţi de obiecte cu valoare sentimentală: scoica din nu ştiu ce vacanţă, suvenirul decorativ care nu-şi mai găseşte locul, cadoul ce nu-ţi mai e de folos, însă e primit de la cineva drag. Pe lângă ele mai zac şi obiecte parţial deteriorate, dar care încă mai pot fi oarecum folosite sau lucruri din sfera tehnologiei, depăşite moral.

Exterior of Modern Home Garage and Cars

Dacă e să tragem o linie, poate jumătate din ceea ce ţinem în jurul casei e în plus, dar, din ceva motiv, nu reuşim să rămânem la strictul necesar. Întâmplarea face că în ultima vreme am tot auzit persoane mai avansate în etate, care au decis să treacă la marele triaj, considerând că e de datoria lor să nu lase în urmă o mare grămadă de bălării. Pornind de aici, mi-am dat seama că nu trebuie să ajung la prea mulţi zeci de ani ca să mă debarasez de ceea ce generic numim lucruri. Amintirile care contează le port în minte, ba unele chiar în suflet şi câteodată mă pot folosi de o poză ca să-mi împrospătez senzaţiile.

freak-out-and-throw-stuff-118

Cu toate că e greu să te descotoroseşti de obiectele ce zac prin permietrul tău, dacă reuşeşti să te lepezi de ele, arareori se întâmplă să-ţi mai aduci aminte de vreunul şi să-ţi spui că ţi-ar fi fost de folos. Aşadar, doi, trei şi. Spor la sortat şi limită la acumularea de lucruri noi!

Surse foto: blog.unstash.com, lifestorageblog.com, keepcalm-o-matic.co.uk