Nu e decât puţin peste ora 9 şi soarele arde cu putere. Sunt 32 de grade şi se anunţă, la orele prânzului, în jur de 45. E o zi toridă, la fel ca cea care a trecut, la fel ca cea care va veni. E vară, una cum nu am mai trăit până acum. E vară indiană, în Calcutta.
Ştiam că verile în India sunt teribile, însă nu credeam să fie chiar aşa. Oraşul e un imens cuptor. Totul este fierbinte: balustrada balconului, cadrele geamurilor, marmura pe care calc, apa ce curge la robinet, scaunele în autobuze sau în autoricşe…, asfaltul se topeşte sub picioare; … aerul pe care îl respir e fierbinte…, până şi uşoara adiere a vântului e fierbinte. Ca şi cum temperatura uriaşă nu ar fi de ajuns, circulaţia infernală şi poluarea, de orice fel ar fi ea, îţi transformă viaţa într-un coşmar. Să nu uit de umezeala exagerată, de hainele ce se lipesc de tine, de transpiraţia care curge necontenit şi îşi dă sentimentul că eşti atât de murdar… .
În astfel de zile tot ce îţi doreşti e să vină ploaia…, însă puţine sunt ploile în această perioadă. Din când în când, după zile întregi cu temperaturi de peste 40 de grade, furtuni puternice, de scurtă durată, cu tunete şi fulgere, ce scot copacii din rădăcini şi iau pe sus acoperişurile şubrede şi omoară zeci de sărmani nefericiţi ce locuiesc pe străzi, se abat asupra Calcuttei. În zilele cu ploi, autobuzele îşi ridică gemuleţele, iar autoricşele îşi lasă prelata, însă nimic nu-l poate proteja pe călătorul grăbit de picăturile de ploaie. Umbrelele sunt total nefolositoare. Puterea vântului în timpul ploilor este nemaipomenită. Iar vuietul lui îţi dă fiori.
În zilele foarte fierbinţi, grădinile Calcuttei, adevărate oaze de răcoare şi aer curat, sunt luate cu asalt. Indian Botanical Garden, situată în afara Calcuttei, în Howrah, e un mic paradis. Înfiinţată în 1786 de către Colonelul Alexander, reprezentant de seamă al East India Company, ca loc de recreere şi odihnă, grădina conţine peste 35 de mii de specii de plante şi arbori. Principala atracţie este marele arbore de banyan, Ficus Benghalensis L., cu o vârstă estimată la 250 de ani, dacă e să amintim doar faptul că este menţionat în multe jurnale de călătorie din secolul al XIX-lea. O adevărată minunăţie a naturii, marele banyan are peste 2880 de braţe, ocupă aproape două hectare şi atrage mai mulţi vizitatori decât întreaga colecţie de plante exotice a grădinii. Deşi pare mai degrabă o pădure, marele banyan e un singur copac, cu mii de rădăcini aeriene şi braţe ce formează un labirint întortocheat. Din 2005 marele arbore banyan este inclus în World Guiness Book. Victoria Amazonica, nufărul cu frunze gigantice, plantaţiile de bambus sau aleea cu palmieri sunt alte atracţii ale grădinii botanice.
Iar pentru cei doritori de o baie, Hooghly River curge în apropiere. La Babughat, hinduşii practicanţi îşi fac baia zilnică, netulburaţi de traficul intens din cealaltă parte a străzii. În Eden Garden, botezată astfel după sora Lordului Auckland, iubitorii de cricket se pot delecta jucând cel mai popular joc din India, iar în grădinile de la Victoria Memorial, tinerii îndrăgostiţi îşi pot da întâlnire, feriţi de ochii celor mai bătrâni, ce urmează „tradiţiile”, şi deci nu permit ca tinerii să se ţină de mână sau să îşi manifeste afecţiunea în public.
Pentru cei care vor să îşi însuşească o parte din spiritualitatea indiană, o vizită la Dakshineshwar sau la Belur Math poate fi constructivă. Aflate de o parte şi de cealaltă a Hooghly River, cele două Temple aparţin de Ramakrishna Mission. Le-am vizitat în aceeaşi zi, trecând râul Hooghly, de la Dakshineshwar la Belur Math, cu o mică barcă ce s-a umplut până la refuz cu oameni doritori să îşi regăsească liniştea în Templul „cel mare” de la Belur. Templul îi este dedicat lui Ramakrishna, însă în complexul de la Belur sunt şi alte Temple, unul dedicat Sfintei Mame, soţia lui Ramakrishna şi altul dedicat lui Vivekananda, discipolul lui Ramakrishna. Şi Eliade venea la Belur ca să îşi găsească liniştea. În mai multe paragrafe din Maitreyi găsim descrieri ale acestui loc: „La Belur-Math […] veneam de cele mai multe ori, mai ales sărbătorile, pentru că Gangele curge acolo chiar pe la treptele math-ului, şi priveliştea e minunată, aerul îmbălsămat. […] Acolo mi s-a părut că aflu o linişte pe care sufletul meu n-o cunoscuse nicăieri mai înainte”. În grădinile largi dintre Temple, credincioşi sau simpli vizitatori stau laolaltă şi se bucură de liniştea locului, de apele râului ce curge în apropiere, de cântul minunat al călugărilor … .
Asta e vara, în Calcutta…
Foto: arhiva personala Mihaela Gligor
