Am plecat de câteva ori până acum în viața mea. Mi-am făcut de câteva ori bagajul și am zis: GATA! Așa nu se mai poate! Uneori am făcut asta cu panică, alteori doar cu teama de ce va urma. Niciodată nu a fost ușor – poate uneori a fost un greu mai ușor decât alteori dar știu sigur un lucru: A meritat! Mi-am dat seama de-a lungul plecărilor mele că ce aveam nu îmi era potrivit, că oricât de mult mi-aș fi dorit să meargă ceea ce eu mi-am propus nu se poate, pur si simplu…nu se poate! Știi cât de mult am analizat dacă fac bine sau nu? Uneori aveam impresia că până la epuizare. Și îmi spuneam zilnic: Doamne, dă-mi un semn să știu care e cea mai bună decizie! Ciudat! Niciodată nu m-am gândit că poate semnul este însăși suferința mea, că poate Divinitatea așa îmi arăta ca e nevoie să schimb ceva. Hm! De atât de multe ori așteptăm semne din exterior când poate ar fi suficient să ne uităm la noi.
Și am plecat! Iar apoi am început să mă întreb: Și acum? Atât a fost tot? Despre asta a fost vorba? Acum e ca și cum nimic nu ar fi fost? Mă simțeam ca și cum aș fi fost goală în piața publică…fără nimic! Mi-am dat seama că nu poate fi doar asta și am început să văd cu ce am plecat. Practic, cu ce am rămas de peste tot. Și chiar dacă lăsasem multe lucruri în urmă mi-am dat seama că cea mai mare parte a bagajului e cu mine. Eram eu! Pentru că NIMENI, NICIODATĂ nu îmi va lua emoțiile, cunoștințele, informațiile, achizițiile – lucruri care sunt în mine și la mine mereu. Lucruri care m-au ajutat să ajung în diverse locuri, cu diverși oameni, în diverse relații sunt aici și sunt ale mele. A fost un moment de “coming out” în care am știut că pot face, pot simți, pot trăi la fel de bine sau mai bine fără niște lucruri ci doar cu ce am eu.
Eu însămi sunt bagajul cu care voi simți, trăi, râde, munci, crea, plânge, ajuta, oriunde voi pleca! Bagajul cu care o voi lua mereu de la capăt!
Sursă foto: christianitymalaysia.com, 3.bp.blogspot.com
