După cum am mai adus vag vorba despre „ieșirile în oraș ale adolescenților”, ca fiind un hobby principal pentru noi și în articolele anterioare, temă acestei luni îmi permite să intru ceva mai adânc în detaliile ce privesc acest subiect și să vă dezvălui o parte din micile secretele ce fac parte din backstage-ul acestei teme.
În primul rând, contează întrebarea sau întrebările care ți le adresezi personal atunci când te gândești la ieșirea în oraș. Precum „cu cine?”, „când?” și „unde?” sunt întrebări complet banale cărora de fapt abia le acorzi importanţă și sunt perfect tipice, le adresezi fără să îți dai seama când anume o faci. Acestea nu fac parte din categoria întebărilor captivante, sunt doar obişnuite. Pe când adevărată întrebare este „pentru ce anume ieși în oraș?”, ei bine, asta sună ceva mai interesant. Fiecare ieșire în oraș are un scop, unul pozitiv sau negativ, important este că există unul.
Nouă, fetelor, ne este adresat mereu cum că suntem „bârfitoare”!, interesant, deoarece nu știam că și băieţii sunt fete. Greu de crezut, dar în multe situații, băieții sunt mai bârfitori de cât noi, fetele. Nu am pățit-o doar o dată, nici de două ori, ci de fiecare dată când ies cu un prieten sau un grup de amici, să mă simt că la piață, auzindu-le pe doamnele ce vând mezeluri, că: „vecină ei Leana s-a certat cu Aurică și Costel a auzit de la Ghiță tâmplaru, că i-a povestit Gigel, că tanti Doina și-a bătut găina și purcelu’ de dimineață”, chiar dacă întâlnirea mea se află pe o terasă sofisticată.
Bineînțeles, nu trebuie să fie mereu așa, contează foarte mult și dispoziția adaptată de ei, deoarece uneori discuția principală este fotbalul, mașinile sau fetele, depinde de contextul și motivul întâlnirii, după cum am menționat și mai devreme. Pe de altă parte, aș minți să spun că noi fetele nu bârfim niciodată, dar spre deosebire de alte „bisericuțe”, grupul meu de prietene constă în dialoguri referitoare la băieți, seriale sau modă.
Eu prefer să nu acord atenție conversaţiilor care nu mă privesc în mod special, dacă nici măcar nu cunosc persoana despre care se vorbește, și nu în cele din urmă, poveștile purtate fac parte din comportamentul de joasă clasă.
În al doilea rând, atunci când vine vorba de outsideri, acele persoane care nu sunt acceptate într-un anumit anturaj, situația se complică puțin. Outsiderii fac parte din categoria barfitorilor profi și nu prea sunt oameni de încredere. Nu te poți baza pe ei și nu poţi să ştii dacă atunci când el îți turuie în ureche cu atâta pasiune despre ultimele noutăți auzite din oraș, spune adevărul sau a inventat totul pe moment. Probabil că unele anturaje nu au nimic împotriva acestor persoane, dar anturajele pe care le cunosc evită genul acesta de oameni, și probabil că ei mai au și alte argumente de care țin cont pentru a-și susține opinia și a face tot posibilul ca acel sau acei „outsideri” să nu își facă apariția în prezența lor.
Un ultim lucru, ce ar putea fi adăugat, este faptul că fiecare anturaj are ceva în plus sau în minus faţă de altul, şi asta face „bisericuţele” diferite. Important este să conştientizezi cine eşti şi să îţi cunoşti perfect caltăţile şi defectele, astfel încât să îţi poţi găsi şi grupul care te caracterizează. Atât timp cât prietenii îţi seamănă sau cel puţin consideri că sunt pe placul tău, conflictele vor fi minuscule, iar plăcerea de a-ţi petrece timpul cu ei va fi de nedescris.
