Minte-mă frumos

Una din valorile existenţei la care ţin, pe care o practic şi o pretind totodată celor din jur, e cea legată de adevăr. Asta nu înseamnă că nu am minţit niciodată, ba da, însă de puţine ori în situaţii delicate sau importante şi de fiecare dată a ieşit foarte prost. Minciuna are într-adevăr picioare scurte şi chiar dacă e să fie într-o săptămână sau în zece ani, mizeria tot va ieşi la suprafaţă. Şi atunci la ce bun să intri în jocul necurat? Doar vei răni alte suflete şi vei amâna inevitabilul, plus că vorba ceea cu roata care se întoarce nu e nici ea chiar degeaba.

pinocchio_woman_600x369

Nu ştiu câţi mitomani autentici există în jurul fiecăruia, dar cu siguranţă avem mulţi fani ai minciunelelor sau ai înfloriturilor. Astfel de ornamente sunt necesare pentru a împodobi unele existenţe insipide, iar atâta timp cât expunerea lor nu afectează traiul nimănui, pot fi încadrate în categoria „treacă-meargă”. Adevărul relativ e o reflectare justă a realităţii până la urmă, doar că e aproximativă. Autenticitatea prin omisiune e o formă convenabilă de a te amăgi că trăieşti în veridicitate, însă situaţia roz pe care o prezinţi sau care îţi este servită, nu oferă tot inputul necesar pentru a putea procesa şi decide în deplină cunoştinţă de cauză, devenind astfel doar un fals.

Lies

Există situaţii în care exprimarea adevărului poate face mai mult rău decât bine, dar, de perspectivă, cred că e mai bună o palmă după ceafă azi, decât o bilă de demolare după grumaz, în viitor. Dar asta e valabil doar atunci când răspunzi în nume propriu şi nu oarecum pentru altcineva, situaţie în care lucrurile se complică. Adevărul ar trebui să primeze indiferent de context, însă e greu să-l exprimi dacă ştii că astfel e prea posibil să generezi unde seismice. Oricât de departe ar fi povestea de mine şi oricâte persoane ar fi implicate în ea, dacă mi se cer lămuriri, vorbesc despre lucrurile cu care sunt împăcată că sunt oneste, restul rămânând de lămurit în ograda celorlalţi.

Să fii minţit în faţă e de departe greu de digerat, mai ales atunci când ştii precis că asta se întâmplă. Nu de mult m-am regăsit într-o situaţie neplăcută şi am dorit să confrunt persoana care a declanşat tensiunea, pentru a clarifica unele aspecte. Cunoscând foarte bine datele reale ale problemei, fără ca interlocutorul să ştie asta, am aplicat un mic test pentru a surprinde o reacţie. Doamna, cu ochii ei de căprioară, m-a minţit fără să schiţeze nici cea mai mică grimasă, cu o naturaleţe, ba chiar un fel de empatie simulată, ce m-au îngreţoşat profund. Nu o să înţeleg niciodată cum e posibil un astfel de comportament, dar ştiu sigur că persoana respectivă nu mai are nicio valoare în faţa mea şi orice ar zice e un mare zero. Dacă nu ar fi o relaţie formală, ce sunt nevoită să o tolerez, individa ar fi zburat cu graţie nu doar din zona mea personală, ci şi din cea publică, pentru totdeauna.

liar

 Nu prea pot să mint şi nici nu văd rostul, neadevărul fiind împovărător. Dacă totuşi am făcut-o cândva, să-mi fie cu iertare!

Surse foto: eharmony.com.au, bullseyerecruiting.net, theepottershand.files.wordpress.com