Oamenii au în ei genă de conchistador şi îţi invadează în forţă perimetrul atunci când le dai cea mai mică portiţă, aşa cum apa se furişează prin fisura barajului, erodând tot mai mult crăpătura.
În relaţiile interumane este destul de greu să păstrezi un raport de echitate, întrucât mereu una din părţi va specula oportunităţi prin intermediul cărora să se ridice măcar puţin mai sus. Pe principiul suntem egali, dar totuşi eu sunt niţel mai egal decât tine, căutăm puncte slabe şi le exploatăm, astfel încât, printr-un fel de intimidare sau manipulare, să împingem cât mai încolo de noi graniţa ce delimitează relaţia şi astfel să trasăm linia cât mai aproape de fiinţa celuilalt.
Să fii un lider bun este o mare provocare şi cam orice ai face, pe un plan ai de pierdut. Dacă vrei să fii prieten cu cei care primesc sarcini de la tine, ei bine, vei ajunge să le faci treaba, pentru că amiciţia se confundă în astfel de cazuri cu permisivitatea şi de aici mai e doar un pas până la manifestarea comodităţii – putem înlocui termenul şi cu cel de nesimţire, după caz. Şi o dată lansat jocul slăbiciunii, poţi să fii sigur că subordonatul îţi va submina gradual autoritatea, încercându-şi tot mai mult norocul, până la punctul în care te jenezi să-i mai precizezi ceea ce intra de facto în atribuţiile sale.
Ca să impui respectul necesar bunului mers al lucrurilor, eşti nevoit să tai crăcile elanului spongios, astfel încât fiecare să ştie clar până unde poate să-şi întindă rămurelele. Dar atunci devii lupul cel rău, insensibil la candoarea mieluşeilor, ce astfel se vor aduna în turme, uniţi fiind de dâca ce ţi-o poartă.
Calea de mijloc ar trebui să fie şi aici cea mai bună, dar e destul de dificil să intuieşti pe unde s-ar situa ea în astfel de încrengături şi cel mai probabil vei ajunge să aplici duşuri fierbinţi-reci sau măcar călduţe-dezmorţite.
Acelaşi lucru se întâmplă şi în relaţiile de prietenie sau cele amoroase, însă aici e mai puţin evident, pentru că totuşi intervine şi o doză de simpatie şi drag. Însă, de regulă, o parte e mai puternică, în timp ce cealaltă e mai permisivă, iar individul care preia mai des frâiele, e acela care va stabili ora de întâlnire, modul de petrecere al timpului liber, destinaţia pentru vacanţă sau mobila din camera de zi.
În aceste circumstanţe pare indicat să stăm cu garda sus sau măcar de jumătate ridicată, nu de alta, dar dacă suntem foarte liniştiţi s-ar prea putea să fim nevoiţi să ne aplecăm ca să o culegem de pe jos şi nu oricum, ci în timp ce primim şi un şut în dos!
Sursă foto: otisnow.com, wliw.org
