“…n-o mai iubeam, dar o s-o iubesc mereu, doar că n-am iubit-o destul, deși am iubit-o întotdeauna fără s-o fi iubit așa cum ar fi trebuit s-o iubesc”… și mă gândesc că poate dacă aș fi încercat, nici măcar nu mi-ar fi ieșit și, poate și dacă mi-ar fi ieșit, nu ar fi fost așa cum s-ar fi așteptat ea și poate și dacă ar fi fost cum s-ar fi așteptat, tot nu ar fi fost destul, așa că mai bine am plecat imaginând-mi cum ar fi fost dacă totuși… Nu știu cine a scris partea cu ghilimele, dar știu că am simțit continuarea exact așa cum am scris-o și sunt sigură că mulți/multe dintre voi o simt … exact așa cum am scris-o.
Stătea cu barba în mâini și coatele pe masă lângă un pahar cu vin uitând-se lung la mine. Știam că nu va mai veni acest moment. Știam că ieșit pe ușă, nu se va mai întoarce și am așteptat, putând să micșorez distanța dintre noi dar nefăcând-o, așteptând să plece. Știa că nu va mai veni acest moment pentru că decisese că dorește doar să își imagineze cum ar fi dacă. De ce ne place să nu depunem niciun efort? De ce ne place să așteptăm ca celălalt să ne demonstreze că de fapt, nu trebuie să plecăm?
Uneori îmi mai adresa câte un cuvânt. Uneori răspundeam, alteori credeam că e suficientă privirea – cred ca îi răspundea mult mai bine decât o făceau câteva cuvinte care oricum, ar fi fost greu legate între ele. Poate nici măcar nu ar fi auzi. Am preferat să nu mai spun nimic. Oricum, era fără rost! Știam că nu va mai veni acest moment. De ce ne place să tăcem când ar trebui să vorbim mai mult? De ce nu spunem ce ne dorim și ne petrecem timpul așteptând să se întâmple lucruri? Și dacă nu se întâmplă cum ne imaginam noi? Ne gândim că n-am iubit-o destul sau poate că ea nu m-a iubit destul. Dar am întrebat-o? Am întrebat-o destul?
A da! Sigur a fost timpul nepotrivit! Nu a fost momentul potrivit din viața mea ca lucrurile să fi mers. Care o fi momentul potrivit pentru orice sau oricine? Nu! Nu există un timp potrivit! – un anume timp potrivit! Timpul potrivit e continuu. De ce ne place să așteptăm timpul potrivit când, timpul potrivit e acum?
Exact acum e timpul potrivit ca tu să stai cu un pahar cu vin în față, cu bărbia sprijinită în mâini, cu coatele pe masa, privind-o în ochi ȘI spunându-i, arătându-i că o iubești, mereu, că o iubești destul, așa cum știi și că vrei ca ea să te învețe să o iubești mai mult, să învățați împreună să vă iubiți mai mult; că nu trebuie să o iubești altfel decât așa cum o iubești acum, pentru că așa știi tu acum, dar îți dorești să știi mai mult pentru că îți place să știi totul despre ea; că merită să încerci chiar dacă, poate, nu va ieși așa cum v-ați dori; dar poate zâmbește doar pentru că ai încercat; poate nici nu contează la ce se așteaptă pentru că îi poți demonstra că așteptările ei nu trebuie să se întâmple și că asta nu e o tragedie, pentru că tu ai o altă variantă pentru voi și poate merită să o încercați împreună chiar acum… pentru că acum e timpul potrivit pentru voi. Așa că mai bine să stați imaginându-vă cum ar fi dacă…este!
Sursă foto: georgecouros.ca, weheartit.com
