Iat-o! S-a lăsat mult aşteptată şi cumva, greu, chinuit, posibil prea târziu, şi-a făcut apariţia. Ea, zăpada, pufoşenia udă ce ne decorează zilele scurte şi sumbre de iarnă.
În acest sezon au existat erori grave în memoria anotimpului, astfel că de fiecare dată când un schior a lansat în eter o rugă asiduă de nea, serverul a transmis error 404. Sau poate s-o fi jucat Doamne Doamne cu programarea, încercând un nou limbaj, însă ar fi bine să-i spună cineva că nu e un geek prea priceput şi ar trebui să lase lucrurile conform planului original. Desigur, el rămâne almighty, în timp ce niciun picior de pământean nu se va face vreodată responsabil de schimbările anormale ce au loc în mediul înconjurător.
În copilărie puteam seta ceasul zăpezii după ziua unei bune prietene, şi anume undeva la final de noiembrie. Invariabil atunci se dădea startul la omăt şi la toate bucuriile şi necazurile aferente precipitaţiei solide. De fapt, până şi neplăcerile erau cu vino-ncoa, căci bătaia cu zăpadă furnizată de băieţi era un semn clar de afecţiune şi doar ei puteau să-ţi dea acea senzaţie de dinţi sparţi, atunci când în bulgărele rotunjit cu atâta drag, se regăsea câte o pietricică. Mai era şi varianta de zăpadă cu noroi, caz în care manevra nu ar fi trebuit sub nicio formă să se denumească “spălatul fetelor”. Oh, iubirea… cu cât era mai puternică simpatia, cu atât mai multă zăpadă îţi aluneca pe şira spinării, topindu-se în zona rinichilor.
Înţelegem că albul nu a dorit să vină în noiembrie, aspect acceptabil, dar măcar spre final de decembrie dacă s-ar fi depus ceva omăt şi tot era cumva. Altfel s-ar fi simţit spiritul sărbătorilor dacă aveam cadrul potrivit. Aşa, beculeţele din oraş au fost din alt film, pârtiile au stat mocirloase, patinoarele erau gata gata să-şi inunde podelele şi Moşulică a venit, probabil, pe role.
Între timp am mai aruncat un calendar şi iată-ne ajunşi în ianuarie, final. Şi ce să vezi? Acum, când ghiocelul părea pregătit să crape pământul, norii s-au scremut cum au ştiut ei mai bine, iar temperatura le-a transformat produsul în mici cristale. The joy… oarecum! Concediile s-au cam efectuat, şcoala e pe rol şi nu ne rămâne decât să sperăm că ianuarie nu e noua decembrie, astfel încât, conform calculelor, să ne prindă o lună martie înzăpezită.
Adaptându-ne la recentul peisaj, ne învârtim ca titirezul să bifăm cât mai multe activităţi aferente cadrului. Ia copilul de la şcoală şi fugi cu el la săniuş, hai repede în Feleac la un schi de-o după-masă, să atârnăm pe deal precum globurile colorate, apucă-te să cauţi pe Internet locuri de cazare în zone cu pârtii, sună pentru rezervări în locuri în care ai mai fost, un fel de planificare a Revelionului, one month later.
Cu toate că ninsoarea asta tardivă ne dă o senzaţie ciudată, putem să ne bucurăm de ea şi să umplem online-ul de poze cu “prima zăpadă”, să ne îmbrăcăm şubele şi să mergem cât vedem alb cu ochii!
Sursă foto: abbykerrink.com, boston.com, ziuadecj.realitatea.net
