Visul fiecărei fetițe este să devină prințesă, dar pentru că prinții nu se găsesc pe toate gardurile, se mulțumesc să devină neveste. Toate își imaginează ziua perfectă: îmbrăcate în alb, înconjurate de munți de flori, fericire și voie bună. Dacă nu se întâmplă minunea până la 25 de ani, începe disperarea, toată miza vieții se pune pe cartea căsătoriei, sar cu mâini, picioare, dar mai ales cu măști (și la propriu și la figurat) pe bieții bărbați în speranța că unul va rosti marea întrebare (așezat în genunchi cu diamantul orbindu-le): Vrei să te căsătorești cu mine?
Da. Bifat. Ce urmează însă de acum? Nu ne mai spune nicio poveste. Ciudat este că fiecare basm/film se termină cu momentul căsătoriei… și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Zău?!
O tânără (20 de ani!) își întreabă prietena (aflată la cea de-a doua căsătorie) dacă ar trebui să se căsătorească. Răspunsul ei cred că descrie perfect baza societății (ideea expusă clar și răspicat de către ofițerul de stare civilă), instituția căsătoriei.
Prietena: Care este supa ta preferată?
Tânara: Supa de pui. De ce?
Prietena: Imaginează-ți că toată viața, de acum încolo, vei mânca doar supă de pui…
Tânara: Nu pot mânca toată viața supă de pui! Uneori mai am pofta și de altceva!
Prietena: Exclus! De acum, doar supă de pui…
Odată căsătorit, rareori (spre niciodată!) se întâmplă să iei hotărâri singur, să-ți savurezi romanul siropos în liniște, să nu ai permanent în gând jumătatea… Ce program avem azi? Unde ducem copiii la școală? Pe care părinți îi vizităm de sărbători? De ce ai lăsat tubul de la pasta de dinți desfăcut? Unde mi-e cămașa roz cu dungulițe? De ce trebuie să mergi cu fetele la cafea când eu am febră (37!)? Fiecare întrebare ia proporțiile unei dezbateri. Pentru că suntem doi, și unde-s doi puterea crește (puterea de persuasiune a fiecăruia de fapt).
Familiile monogame au câștigat teren odată cu creșterea proprietății private și a transformărilor din sistemul succesoral. Nu datorită fluturilor nemuritori din stomac! Știați însă că fluturii au sânge rece? Și că durata lor de viață variază de la o săptămână la zece luni?
În fiecare zi se desfășoară pe planuri paralele mai multe lupte: cine învinge în dezbaterea de azi, cine duce gunoiul, însă cea mai importantă este aceea în care cuplul face front comun… pentru a-și păstra fluturii, pentru a comunica mai bine, pentru a resimți la nesfârșit momentul click-ului, acela în care au hotărât să-și spună da. Cele mai sublime emoții, cele mai colorate râsete sunt generate de jumătatea ta, umărul perfect pentru alinare este al lui(/ei) și ca bonus: ea te ajută să-ți pui butonii la cămașă, iar el să-ți închizi fermoarul rochiei.
… și dacă n-ar fi fost (măcar un strop de dragoste), nu s-ar fi povestit.
PS. Nu uitați să condimentați supa… în fiecare zi.
Sursă foto: weheartit.com, spacetolivedotnet.files
