Fie că o întâlnim la locul de muncă sau așteptând la cozi și la ghișeele instituțiilor publice, fie că o întâlnim la un interviu sau pe băncile facultății, discriminarea este o problemă actuală a societății moderne. Prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe baza criteriilor prevăzute de legislația în vigoare. Discriminarea se referă la comportamentul unei persoane, al unei instituții sau al unui grup de persoane, față de membrii, aparent deosebiți ai unei clase sau categorii.
Interesant este faptul că în ciuda creșterii semnificative a numărului de comportamente discriminatorii în mediul social în care trăim, tot mai puțini dintre noi știm cum putem combate discriminarea, cum putem lupta împotriva ei sau care sunt instituțiile cărora trebuie să ne adresăm atunci când suntem victima unui comportament discriminatoriu.
Probabil, puțină lume cunoaște despre existența CNCD (Consiliul Național pentru combaterea discriminării) organ cu atribuții în constatarea și prevenirea faptelor de discriminare, garant al respectării și al aplicării principiului nediscriminării. Prin sesizarea CNCD, persoanele sau instituțiile responsabile de acte discriminatorii pot fi trase la răspundere, în principiu pe tărâm contravențional.
O a doua posibilă soluție o regăsim în Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care prevede posibilitatea persoanei care se consideră discriminată de a formula, în fata instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situație anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani si curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
În ceea ce privește incidența sancțiunilor cu caracter penal în domeniul discriminării se remarcă existența unei reglementări a infracțiunii de instigare la discriminare în Codul Penal, la art. 317 care prevede că: “Instigarea la ură pe temei de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.” Aceasta se aplică oricărui act discriminatoriu, inclusiv celor ce intervin în raporturile de muncă, dacă sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de textul de lege.
Ținând cont de aceste posibile soluții aflate la îndemâna oricărei persoane supuse unui act discriminatoriu, vă îndemn să nu ezitați să apelați la ele, deoarece ignorând o problemă nu înseamnă ca aceasta nu există.
Sursa foto: discriminare.md
