Acuzată fiind că transform imaginea femeilor în victime (departe de mine gândul acesta!), mi-am propus să iau astăzi partea mielușeilor, pachețelelor de mușchi care-și plimbă privirea printre fustele prea mulate și prea scurte ale fermecătoarelor dive/anDive. Să le luăm pe rând.
Iată un exercițiu de imaginație: Shakespeare in love, într-un bistro din Cluj-Napoca. La prima masă, patru tinere domnițe se afișează astfel: 80% din suprafața de piele expusă la maximum vedere – la minus 20 de grade Celsius (vai de șalele voastre fetelor!), romantism – zero, discuții superficiale despre Gucci/Bucci/Mucci, brand-uri, genti și ultimele colecții de la Paris (văzute în poze, se înțelege). Shakespeare se ciupește singur, în speranța că se va trezi din acest vis defect.
Un film prost dar la modă. Zumzetul orașului freamătă în cei câțiva metri pătrați de (wanna be) dive la puterea n. Minunățiile scoase parcă din cutie (nu a Pandorei, totul fiind previzibil), își savurează latte-urile sau Cosmopolitan-urile hlizite, lăudându-se care mai de care cu „hal meu” iubi, proprietate personală, dotat… din punct de vedere financiar și cu o incomensurabilă dragoste de oferit:„Al meu m-a dus în Caraibe”, „dar al meu mi-a cumpărat ultimul model Vuitton”, „ce zici de al meu, care mi-a deschis un boutique de hăinuțe, sunt șefă acum”. Discuții sterile. Priviri goale. Emoție lipsă. Realizările se cuantifică în obiecte și sclipici.
La cea de-a doua masă, trei doamne, trecute de 30 de ani, se uită cu invidie la tonusul și încântarea domnișoarelor. Sunt foste soții. AnDive puțin mai rulate, caroseria model ’70, cu tuning și tratamente autocosmetice de ultima oră. Polish sau folie mată, faruri cu xenon și leduri, spoilere din ciclul vreau sa fiu frumoasă, altfel sunt ca excavatorul. Au trecut și ele prin etapa epatării, acum e mai grav. Disperarea că vor rămâne doar la statutul de fostă, își spune serios cuvântul. Se afișează în uniformele tinerelor, pe principiul să se vadă că este (piele), chiar și cu un CNP care începe cu 27… În speranța că vor atrage măcar atenția băiețașilor de cartier, adoptă modelul de comportament a la Peggy Bundy.
Printre anDive se numără și femeile care au uitat că firescul lucrurilor este într-un anume sens: soț, copii, carieră, ele preferând principiul broaștei țestoase de Galapagos: nu contează interiorul, ci doar grosimea carapacei. Se trezesc după al 15-lea snooze al ceasului biologic singure, folosind primul venit pe post de specie perfectă pentru procreare.
Pentru voi restul, muritoare de rând, jos pălăria!
Surse foto: suitupordie.com, haydenwilliamsfashionillustrations.blogspot.com
