Există sau nu există un timp potrivit pentru fluturi în stomac şi muzică magică în timpane?
Există…
Pentru mine există pe lângă timpul prezent, pe lângă visele mele secrete de viitor şi pe lângă trecutul adaptat nevoilor prezente, un timp continuu al amintirilor perfecte.
Am fost aseară cu nişte prieteni dragi mie să luăm cina. Vorba s-a legat fără efort şi locul ni l-am asortat rapid la poveştile care curgeau. Pentru că eram cu toţii iubitori de bun şi de frumos şi pentru că eram gazdă, am avut onoarea să aleg primul vin.
Este noiembrie şi nu ştiu să vă spun de ce, dar gândul meu şi vorba mea s-au dus în însorita Toscana. Am fost o singură dată fizic în această patrie a vinului şi mă duc de fiecare dată când deschid o butelie de Occhio a Vento – Vermentino.
Vă aud, zic Toscana şi nu cu un vin roşu.
În seara noastră s-a discutat despre clişee şi cât de greu ne este să ne detaşăm de ele. Despre cum, mai ales când vine vorba de vin, suntem tentaţi să reproducem mot-a-mot expresii şi analize pe care le-am auzit de la cunoscători. Despre cum uităm să privim în noi şi la ceea ce ne trezeşte nouă simţurile.
Eu am vizitat în Castellina in Chianti – Siena -Toscana o parte din averea Rocca delle Macie. Era cald afară, august şi noi eram în concediu. Era concediu şi la Rocca delle Macie, dar crama a fost deschisă special pentru doi oaspeţii, lumea era zâmbitoare, fără să ne transmită acel ceva care să te facă să te simţi vinovat că au fost chemaţi de acasă ca să „facă frumos” pentru doi neica nimeni din România.
După vizită şi după degustarea a şapte vinuri din portofoliul lor, am fost purtaţi pe sus la unul dintre restaurantele lor, cocoţat în vârful dealului, unde bucătăria, bucătarii, ospătarii erau la datorie pentru a ne servi un pranz târziu pe marginea piscinei.
Atunci l-am băut. Sticla a venit aburindă la masă, alături de o mare de antipasti miraculoase.
Era galben auriu, rece şi bun. L-am găsit printre cele mai bune vinuri albe pe care le-au savurat papilele mele vreodată. De atunci, de fiecare dată când vreau să merg în Toscana, deschid o butelie de Vermentino Occhio a Vento.
Am să vă dezvălui şi părerile prietenilor mei cu care am împărţit ieri butelia de vin. Ei nu i-a plăcut, pentru că era aciditatea prea ridicată pentru gustul său. Lui i-a plăcut tocmai pentru că aciditatea ridicată era completată foarte plăcut de notele condimentate, foarte puternice, din vin, pentru că nu este un vin uşor de băut şi pentru că l-a declarat necomercial şi cu foarte bună personalitate. IT-istului nostru i-a plăcut pentru că aromele vinului l-au dus cu gândul la dimineţile de primăvară când îşi toaletează cei zece pomi fructiferi din curte şi la senzaţia de bine pe care o are când vede cum natura renaşte.
Pentru mine există pe lângă timpul prezent, pe lângă visele mele, secrete de viitor şi pe lângă trecutul adaptat nevoilor prezente, un timp continuu al amintirilor perfecte. Pentru voi când se aude magia?
Surse foto:
