Oare ce anume trebuie să ţi se întâmple ca să ajungi la concluzia că a fi şarlatan e un statut firesc prin care să-ţi câştigi existenţa? Hai că cerşitul o fi cum o fi, mizezi pe mila sau pe empatia semenilor, dar păstrezi oarecum o doză de sinceritate. Ai ajuns într-o situaţie neplăcută, mai degrabă fortuit, purtând pe undeva blestemul neamului şi eşti suficient de comod şi insuficient de inteligent ca să schimbi ceva. Şi uite aşa, mai o masă, mai o haină, mai o lacrimă, îţi duci existenţa sumbră, asigurându-te că mai şi perpetuezi un nou val de vieţi sortite eşecului.
Dar când poţi funcţiona la parametrii, cum anume decizi să minţi cu bună ştiinţă pentru a obţine bani? Şi nu vorbim despre denaturarea adevărului în încercarea de a vinde un bun sau serviciu, aspect des întâlnit, ci de a-ţi însuşi nişte sume pentru nimic, basically.
Şi cum orice supoziţie capătă consistenţă prin sfântul exemplu, iată ce păţii deunăzi. Se făcea că era seară, nu prea târziu, undeva în zona centrală, însă destul de pustiu. Subsemnata s-a urcat în maşină şi, ca un bun cetăţean, îmi puneam centura şi mă pregăteam de drum, când…cioc cioc, în geamul şoferului. Deşi primul instinct e să ignori persoana dacă nu o cunoşti, au fost totuşi situaţii când am făcut pe inabordabila, reieşind apoi că individul voia doar să-mi comunice că am roata dezumflată (hihi). Aşadar, am decis să cobor geamul, moment în care a început şi poezia: vaaai, să vezi ce am păţit, am pană şi nu am roată de rezervă şi văd că şi tu eşti din cutare oraş (conform numărului de înmatriculare) şi eşti de-a mea, dă-mi te rog 7-8 lei să iau personalul până acasă, hai, te rog, chiar nu sunt boschetar, crede-mă.
Arăta comun, ţinea ceva chei de maşină cu telecomandă în mână şi un telefon, juca rolul disperatului, încerca să găsească cât mai multe puncte comune cu mine şi să devină astfel mai personal şi mai credibil, însă era clar că fiecare părticică din el minţea. Admit că am avut şi o secundă în care m-am gândit “şi dacă tot ce zice e adevărat”? Însă prea multe aspecte nu puşcau cu un fir logic al acţiunii. În cele din urmă, contrar raţiunii, i-am dat suma cerută, rotunjită chiar, nu de alta, dar avea un acces facil la mutra mea şi era ceva foarte greşit în privirea lui. Aşa că, punând în balanţă minciuna plătită şi faptul că sunt singură cu un om tulbure, oh well, securitatea primează. Am rămas cu frustrarea că un nesimţit din ăsta probabil câştigă într-o zi mai mult decât mine, doar prin câteva replici fără scrupule. Deşi credeam că abordează numai fete singure, ulterior am aflat că se perindă prin toată zona centrală, chiar şi în timpul zilei şi îi plac şi băieţii, ca să zic aşa. În genere, trebuie să ajungă la Turda, iar dacă primeşte doar un leu se înfoaie tot, doar ce, munceşte degeaba?
Cu ocazia asta mi-am amintit si de o individă pe care am întâlnit-o o bucată de vreme, acum ceva ani, tot prin centru. Textul ei era acela că e studentă şi nu reuşeşte să-şi plătească chiria, lipsindu-i o oarecare sumă, nu foarte mare. În cele din urmă am ajuns să o întâmpin cu propria abordare, însă nu părea foarte stânjenită de situaţie.
Ce utilă ar fi o listă cu metode de furt, practicate verbal sau non verbal: pe unde se acţionează, cum, care sunt şiretlicurile la modă, aşa, ce ştie fiecare din experienţă. Poate am reuşi astfel să fim cu garda pusă în faţa lipitorilor de gen. Be safe!
Sursă foto: antalainen.wordpress.com, heartspoken.com
