Multe au fost motivele care m-au determinat anul acesta să aleg Viscri pentru debutul vacanței mele împreună cu familia. Câțiva dintre prietenii mei mi-au povestit ca în Viscri, timpul a stat și stă în continuare în loc, iar liniștea și bunul gust sunt la ele acasă în micuța localitate din apropiere de Sighișoara. Chiar și prințul Charles a ales Viscri ca locație pentru o proprietate cu parfum de vremuri trecute.
[easyrotator]erc_18_1380578881[/easyrotator]
Toate drumurile (online) m-au dus la Viscri 125, o locație care promitea mult și unde la început de august se desfășura un curs de gătit pentru copii, o mică incursiune în arta de a trăi, găti și mânca sănătos. Am pornit spre Viscri și trebuie să recunosc sincer că mi-a depășit așteptările experiența în satul săsesc, mai ales că am omis cu totul o latură importantă: nu doar eu am pornit spre Viscri. Animați de localitate, de promisiunea experienței unui “la bunica original” și de un curs interesant pentru copiii noștri, ne-am regăsit mai multe familii asemănătoare, într-un fel de “tabără pentru familii” în care nu ne cunoșteam unii cu ceilalți.
Sătucul plin de farmec, atmosfera liniștită, amenajarea de bun gust și ospitalitatea familiei Raluca si Mihai Grigore au fost ingredientele principale ale unui sfârșit de săptămână frumos, liniștit și dătător de energie. Parcă și copiii mei au fost mai cuminți.
Viscri 125 e o proprietate reamenajată cu respect față de imobilul vechi, însă cu tot confortul secolului în care trăim. Raluca și Mihai au lăsat București-ul și carierele în consultanță imobiliară pentru o poveste frumoasă la VISCRI 125.
[easyrotator]erc_77_1380579158[/easyrotator]
Prima zi copiii (nici mai mult, nici mai puțin de 13) ne-au gătit. Ravioli cu morcovi și unt de vanilie, și clătite cu nutela și înghețată de lămâie. Toate preparate în casă, proaspăt și trebuie să recunosc: a fost distractiv și pentru ei și pentru noi. Nu de alta, dar a fost prima dată când ne-au gătit copiii și pentru asta n-am putut decât să le mulțumim lui Daniel și Ralucăi, duo-ul care a organizat experiența culinară a copiilor (Daniel Wendorf și Raluca Ichim, împreună fiind Societe Gourmet www.societegourmet.ro).
Bucătarul care a lăsat acum 5 ani Germania pentru România, recunoaște că la început nici nu a vrut să audă de țara noastră, însă după ce a ajuns aici și-a dat seama că e plin de oportunități pe domeniul lui. Mai ales în contextul în care atunci prea puțini organizau cursuri culinare. Ca persoană, e destul de retras în afara bucătăriei, însă între oale, cratițe și ingrediente, “prinde viață”.
Și de asta ne-am dat mai bine seama a doua zi, când a fost rândul părinților să pregătească masa pentru toată lumea. Și pentru noi a fost o experiență interesantă, mai ales când am văzut recipientul plin ochi de aluat… cu obiectivul: grisine “home made”. Eram cu toții atât de detașați încât a fost destul de greu să ne apucăm de lucru. Cel mai mult ne-a motivat însă prima șarjă de grisine ieșită din cuptor: absolut delicios!
Per ansamblu, un loc care merită văzut! Satul, casele și arhitectura curată și fluidă în trecerea de la un imobil la altul, Biserica Cetate, Viscri 125, pensiunea care încet, încet cucerește si numerele 124 și 126. Și mai e un loc, la câțiva km de sat, numit simplu La Cărbuni. Inițial am crezut ca e o alta localitate spre care am pornit cu căruța, spre bucuria copiilor.
Dar La Cărbuni nu e un sat, ci mai degrabă un stop pe un deal, unde lângă o rulota jerpelită sunt 2 mormane care alternează permanent între unul cu lemne frumos stivuite și altul plin de cărbuni și cenușă care mocnește încă. Acolo sunt 2 unguri bătrâni de lângă Harghita, soț și soție, care fac cărbuni. Bătrânul Imre își aduce fotografiile din rulotă să ne explice cum, în 10 zile, reușește să producă 20 de tone de cărbuni. E aproape la fel de negru ca și produsul, puțin necăjit că Piroska, soția lui e în spital la Miercurea Ciuc. E greu și banii sunt puțini: 1700 de lei primește pe 20 de tone. Antreprenorii din grup s-au apucat să socotească și au ajuns la concluzia ca noi cumpărăm cărbunii de 25 de ori mai scump decât câștigă Imre si Piroska, care aproape tot anul și-l petr
ec singuri… La Cărbuni!
Povestea însă începe cu Raluca și Mihai Grigore, cei 2 tineri care au căutat inițial o casă de vacanță liniștită și au fost destul de sceptici că Viscri poate fi acel loc, mai ales că era destul de departe de București. Au decis că merită însă și au achiziționat proprietatea care avea să devină până la urmă pensiunea VISCRI 125. E locul în care s-au mutat pe bune, deciși să facă un altfel de agro-turism, unul în care familiile care s-au saturat, sau poate că nu și-au dorit niciodată, de all-inclusive de orice fel, să poată regăsi puțin din liniștea, simplitatea și bunul gust al străbunilor noștri.
Și cred că au reușit pentru că locația e deosebită și merită să o descoperiți. Eu am avut aici o vacanță frumoasă care m-a determinat să fiu cu ochii pe site-ul lor, în căutarea unei revederi. Pentru că ceea ce ei doi au adăugat ca valoare locației, dincolo de amenajarea frumoasă a proprietății, a fost gândirea unor happening-uri care să reunească familii asemănătoare…intru-un loc atât de liniștit încât experiența evenimentelor gândite de ei sunt singurele care dăinuie.
[easyrotator]erc_95_1380715525[/easyrotator]
Jos pălăria, Raluca și Mihai, vă doresc tot binele din lume pentru ceea ce ați întors voi acestei Românii… pline de Farmec!
Pe data următoare,
Diana
