Azi e ziua mea la revista Bulevard! Ta-tam.
A trecut un an de când vă scriu câte un gând, din când în când. Destul, cât să pot spune că mă cunoașteți deja suficient ca să vă pot împărtăși un mic secret din viața mea personală. De ziua fiecăruia dintre noi primim atenții, gânduri, bunătăți și surprize, așa că, între prietenii apropiați, ne oferim aceste lucruri și de ne-zilele noastre. Așa, aleator și din suflet. Mă lovesc de ceva ce știu că-și dorește o prietenă dragă și gata, e ne-ziua ei.
Vă propun același lucru. De ziua și de ne-zilele mele să ne împărtășim gânduri și să ne dăm răspunsuri. Comentați ceea se spune în revistă, dezvoltați și dați informații suplimentare… cadoul perfect de ziua și ne-zilele mele.
Îmi voi pune și o dorința pentru anul care urmează. Dorința o spun azi, de “ziua mea” iar cadourile le pot primi în oricare din ne-zilele mele. Îmi doresc să începem să mergem înainte. Să ne asumăm gânduri și judecăți, intervenții arhitecturale și atitudini politice. Îmi doresc să putem dezbate constructiv. Cred că fiecare dintre cei implicați în viața publică au și obligații nu doar drepturi. A informa în mod onest, a forma gustul și a deschide ochii oamenilor din alte domenii, dar participanți și ei în viața orașului este una dintre ele. Îmi doresc o zi în care să citesc în jurnale informațiile interpretate și documentate nu doar comunicate de presă copiate. (sunt puțini cei care fac acel efort) Îmi doresc să văd arhitecți care spun de ce și cum au ajuns la o anumită atitudine în intervențiile lor. Îmi doresc ca un politician să-și asume clarificarea legii achizițiilor publice în așa fel încât să se poată organiza concursuri de arhitectură conform reglementărilor Uniunii Internaționale a Arhitecților.
Îmi doresc să definim un “career path” bazat pe valoare pentru fiecare domeniu în parte ca să nu mai întâlnesc tineri de calitate, incredibil de debusolați, cărora li se taie aripile mult prea devreme. Îmi doresc ca părinții să înțeleagă că nu doar la școală se face educație și că sunt, la rândul lor, modele pentru copiii lor.
Îmi doresc ca oamenii mari pe care-i are Clujul să coboare puțin din turnurile de fildeș și să vorbească așa, simplu, pentru muritori. Îmi doresc să discutăm despre asta întru-un mod onest și pozitiv pe acele platforme care oferă șansa lucrurilor bune să crească, așa cum este revista Bulevard.
Cam multe dorințe și utopice pe deasupra… probabil.
*
Dacă cele menționate mai sus nu se pot realiza, vă spun că îmi doresc un patinoar și un spațiu nou pentru Teatrul de Păpuși în Cluj.
Asta sunt sigură că se poate!
Surse foto: sofritoforyoursoul.com, en.wikipedia.org
