Toamna Muzicală Clujeană (TMC) este unul dintre cele mai aşteptate festivaluri ale toamnei la Cluj. Poate pentru că muzica mai alină din sufletele plouate şi mohorâte odată cu frigul proaspăt instalat sau poate pentru că toamna în esenţa ei pare simfonică, cu tot cu roade, brumă şi frunze căzute. Anul trecut am făcut parte din organizarea acestui festival şi de-atunci mi-e foarte drag, aşa că am stat de vorbă cu secretarul muzical al Filarmonicii de Stat „Transilvania”, Oana Andreica, şi-am rugat-o să ne povestească mai multe despre ediţia cu numărul 47 a celui mai longeviv festival de muzică clasică din ţara noastră.
Începe a 47-a ediţie a Toamnei Muzicale Clujene. Aproape o lună plină cu concerte de tot felul. Care sunt cele mai aşteptate concerte de anul ăsta?
Ca în fiecare ediţie, facem tot posibilul ca TMC să împace toate gusturile, oricât de diverse ar fi ele. Cele mai aşteptate… aş miza pe concertele simfonice şi cele vocal-simfonice, un fel de „vitrină”, dacă vrei, a festivalului, în care atât Orchestra şi Corul, cât şi protagoniştii (dirijori, solişti) expun ce au mai de preţ: talent, inspiraţie, imaginaţie, dragoste pentru muzică – într-un cuvânt frumuseţe. Nu lipsesc, bineînţeles, lucrări muzicale de mare popularitate (ca, de pildă, controversatul Recviem al lui Mozart sau spectaculoasa Carmina Burana a lui Orff), împletite cu piese mai puţin cunoscute la noi, dar la fel de valoroase (ca Simfonia a III-a de Rahmaninov). Enumerarea ar putea continua rânduri întregi, pentru că oferta muzicală e mai mult decât generoasă. De fapt, festivalul nostru aşterne întotdeauna o punte peste secole: muzică veche la un capăt, muzică din cea mai nouă la celălalt, între ele capodopere care au schimbat definitiv cursul istoriei.
Care e concertul tău preferat din programul acestei ediţii?
Oricine din echipa artistică a TMC, căruia i-ai pune întrebarea asta, cred că va evita să-ţi răspundă ferm. Într-un fel, e ca şi cum ai întreba un părinte care-i e copilul favorit… Mi-e chiar greu să aleg şi nici nu vreau s-o fac. Asta pentru că fiecare eveniment e atât de diferit de celălalt, încât m-aş afla în mare încurcătură. Purcell, Haendel, Mozart, Brahms, Sibelius, Rahmaninov, Wagner, Verdi sau Stravinski? Nu ştiu…
Ce le recomanzi celor care nu se numără printre cei mai avizaţi spectatori?
Simplu: să-şi ia inima-n dinţi şi să vină la concerte. Fără prejudecăţi, fără teama că nu vor înţelege muzica, ci cu sufletul deschis pentru o experienţă de două ore care sigur nu-i va dezamăgi. Muzica cultă este un domeniu de nişă, însă asta n-o face de nepătruns. Dacă ar fi să le recomand evenimente concrete, m-aş uita către cele de muzică barocă şi contemporană (la acestea din urmă, suntem plăcut surprinşi de fiecare dată să vedem mulţi tineri prezenţi în sală), dar şi către recitalul celor 12 violoncele.
Multe nume din program nu participă pentru prima dată la acest festival. De ce crezi că revin?
Vin pentru tradiţia pe care o reprezintă festivalul, vin pentru că le place Clujul şi pentru că aici găsesc un public rafinat. Şi, până la urmă, vin pentru că asta le este profesia, să cutreiere lumea în lung şi-n lat şi să-i bucure pe care care le umplu sălile.
Cum au decurs pregătirile festivalului? Pot confirma că e o perioadă agitată şi înainte şi în timpul festivalului, din experienţa de anul trecut.
Pregătirile pentru TMC încep, de regulă, cu un an înainte. Ne asigurăm, astfel, că artiştii pe care dorim să-i invităm au calendarul disponibil la datele solicitate de noi. Dar apar şi situaţii neprevăzute, cel mai adesea în ultimul moment. De exemplu, chiar în cazul concertului de deschidere din seara aceasta, am primit cu doar câteva zile în urmă un telefon de la unul dintre solişti, care s-a îmbolnăvit şi nu mai poate participa. Nu e chiar uşor să găseşti pe cineva pe ultima sută de metri, care să fie disponibil şi să şi aibă în repertoriu lucrarea programată. Dar, din fericire, şi acum am avut noroc.
Ce e deosebit la această ediţie?
Deosebit… iar mă pui să aleg! Uite, dacă tot ar fi să găsesc ceva, aş spune că acum, mai mult decât în ultimii (mulţi) ani, profităm că avem un pian excelent, un Steinway nou-nouţ, şi putem aduce pianişti care, de ceva vreme, ne-au vizitat mai rar, tocmai din acest motiv. În plus, pentru că ne bucurăm de fonduri speciale pentru festival, ne permitem să invităm artişti de calibru international şi poate chiar acest aspect este şi cel mai important.
foto: Sânziana Crăciun
Cum sunt primite de către publicul clasic al filarmonicii concertele mai.. atipice, neconvenţionale?
